În cuvântul adresat celor prezenți, Preasfinția Sa a vorbit despre realitatea vieții de după moarte:

În datul existenței noastre este și moartea, acest adversar al omului, în fața căreia toți capitulăm, indiferent de poziția socială, cât de inteligenți, frumoși sau bogați am fi. Îngenunchem în fața acestei realități, moartea - rodul neascultării protopărinților noștri Adam și Eva.

Domnul nostru Iisus Hristos, prin Învierea Sa, a schimbat conținutul morții. Dacă până la El, moartea era o realitate implacabilă, nimeni nu ar fi conceput că mai există viață de dincolo, Hristos transformă moartea într-o poartă de intrare într-o altă dimensiune, mai profundă, de comuniune cu Dumnezeu.

Ne vom întâlni, cu toții, în fața lui Hristos, atunci când plecăm din această lume.

Ne vom întâlni la Judecată, propria noastră conștiință va fi ca o carte unde sunt consemnate faptele noastre, bune sau rele. Atât de evidentă va fi această Judecată, încât ne vom înfricoșa de ceea ce am făcut în această lume.

Și de credem, și de nu credem în viața de dincolo, în fața lui Hristos este singurul loc în care nu ne mai putem amăgi nici pe noi înșine, nici pe cei din jur.

Vom da jos toate măștile ipocriziei și ne vom descoperi exact așa cum ne-am raportat față de o persoană, în adâncul inimii noastre. Poate la nivelul exterior, al comportamentului și al modului de relaționare, am încercat să salvăm anumite aparențe, că ne este drag, însă, de fapt, în inima noastră să clocotim de mânie și bârfă.

La Judecată ne vom vedea așa cum ne știm noi înșine în fața propriei conștiințe.

Cei care fac fapte bune, strâng lumină în această viață și sunt oameni care împărtășesc dragoste și lumină, se vor bucura de dragoste, lumină și liniștea Raiului. Cei care adună păcate, ură, calomnie, minciună, cu acestea se vor întâlni acolo.

La judecată nu Dumnezeu ne dă sentința, ci faptele noastre.

Avem nădejde că, dacă vom fi ucenici ai lui Hristos, împlinitori ai cuvântului Său, ne vom bucura de părtășie veșnică cu El. Dacă L-am ignorat, nu ne vom întâlni cu El, vom merge în altă parte, la loc de osândă.

Sfântul Simeon Noul Teolog ne spune că dacă nu L-am întâlnit pe Hristos în această viață, să nu ne așteptăm să Îl întâlnim dincolo.

Să nu trăim pe pământ ca și cum nu am muri niciodată. Nu suntem stăpâni pe nimic, totul este atât de fragil și de relativ.

Ori de câte ori participăm la o slujbă de înmormântare sau de pomenire a cuiva, să ne gândim la propria noastră viață, cum ne-o petrecem și cât de atenți suntem.

Este un paradox, că odată cu dispariția fizică a unei persoane, aceasta este mai prezentă în sufletul nostru.

Dumnezeu să îi răsplătească Părintelui Macedon toată jertfa depusă ca preot.

Părintele Macedon Retegan a fost paroh în parohiile Coroiești, Protopopiatul Bârlad, și Giurcani, Protopopiatul Huși.

Părintele este depus la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din localitatea Peicani, Parohia Giurcani, iar slujba de înmormântare va fi oficiată astăzi, 5 ianuarie 2022, începând cu orele 12.00.

Părintele Macedon Retegan s-a născut în ziua de Bobotează a anului 1937, în localitatea Căianu Mic, județul Bistrița Năsăud. A urmat cursurile Liceului de Contabilitate și a Seminarului Teologic de la Curtea de Argeș, iar din anul 1957 cursurile Facultății de Teologie din Sibiu.

A activat ca profesor de matematică și apoi ca preot în parohiile Diviciorii Mici, Tăușeni și Muntele Băișorii, județul Cluj. A construit o biserică și a restaurat locașurile de cult din comunitățile în care a slujit.

Din anul 1982 se transferă în județul Iași, la Coropceni, unde va reface biserica afectată de cutremur.

Între anii 1990-1994 a fost paroh al Parohiei Coroiești, Protopopiatul Bârlad, iar din 1994 până în 1999, când s-a pensionat, a fost paroh al Parohiei Giurcani, Protopopiatul Huși. A rămas în conștiința credincioșilor ca un preot de vocație, atașat de biserică și de slujirea liturgică.