Întâlnirea a debutat cu Sfânta Liturghie, oficiată de Ierarhul Huşilor în biserica Mănăstirii Miclăuşeni. În cuvântul adresat celor prezenţi, Părintele Episcop Ignatie a arătat semnificaţiile îndemnului Sfântului Apostol Pavel: „Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos.” (Galateni 6, 2):

„Sfântul Apostol Pavel ne descoperă ce înseamnă legea lui Hristos. În general, când auzim acest substantiv, lege, ne gândim la ceva inflexibil. Sfântul Apostol Pavel ne spune că legea lui Hristos este dragostea. Asocierea între lege şi dragoste, pentru mentalul nostru, este una paradoxală. Legea este asociată cu lipsa de libertate, cu faptul de ar respecta, cu foarte multă stricteţe, anumite reguli. Dragostea, în schimb, este asociată cu libertatea, cu starea de deschidere a inimii omului, cu starea în care nu ni se impune absolut nimic. Sfântul Apostol Pavel conferă un alt conţinut substantivului lege. Legea, în viziune duhovnicească, evanghelică, este identică cu dragostea.”

Părintele Episcop Ignatie a explicat modalitatea practică în care legea lui Hristos se identifică cu dragostea:

„Cum putem împlini legea lui Hristos, dragostea? Sfântul Apostol Pavel ne dă cheia: „purtaţi-vă sarcinile unii altora”. Evident că este vorba de sarcinile duhovniceşti, mai ales păcatele pe care le săvârşim şi care constituie, pentru fiecare, o adevărată povară. În momentul în care deschidem lupta împotriva păcatului care ne locuieşte, ne dăm seamă cât de grea este povara pe care o ducem. Ne încovoiem sufletul şi devenim, din oameni verticali, cu privirea în sus, spre cer, oameni orizontali, captivaţi de cele ale lumii de astăzi. Cei care lăsăm ca păcatul să devină obişnuinţă, să devină lege a vieţii noastre, nu facem altceva decât să alegem să ne ţintuim privirea spre pământ.

Sfântul Apostol Pavel ne spune că împlinim legea lui Hristos dacă purtăm povara păcatului celui de lângă noi, dar să o purtăm în aşa fel ca şi cum ar fi păcatul propriu. Hristos a purtat poverile păcatelor noastre, El fiind singur fără de păcat.”

Totodată, Ierarhul Huşilor a arătat că asumarea păcatelor celorlalţi, sprijinul acordat acestora, sunt barometrele propriei noastre stări duhovniceşti:

„Toţi afirmăm, cu foarte multă bucurie interioară, că Hristos S-a răstignit pentru noi, răstignind păcatul nostru, El fiind fără de păcat. Dacă am crede cu adevărat ceea ce spunem, atunci am reuşi ca, în fiecare moment al vieţii noastre, să urmăm exemplul lui Hristos, să asumăm păcatul celui de lângă noi, prin rugăciune, prin capacitatea de a dărui celuilalt puterea să învieze, să se smulgă din mocirla păcatului.

Cum procedăm noi în momentul în care stim despre cineva că păcătuieşte? Cu cât păcatul este mai rafinat, cu atât judecata noastră este mai aspră. Judecându-l pe cel care păcătuieşte, noi devenim nişte „antihrişti”, în sensul că lucrăm şi în locul lui Hristos,  dar şi împotriva Lui. Îl dăm la o parte pe Hristos de pe tronul judecăţii dar luptăm şi împotriva Lui prin judecată. Cât de greu ne este să ne rugăm pentru cei ce păcătuiesc!

Povara cea mai grea a unui om este propriul său păcat. Măsura sfinţeniei unui om se verifică prin puterea de a se ruga pentru păcatele semenilor.

Lumea în care trăim este o lume în care ne îndreptăţim foarte uşor. Dacă am trăi pe deplin starea de pocăinţă, de asumare a propriior noastre neputinţe, atunci nu ne-am îndreptăţi. Cu cât omul se îndreptăţeşte mai mult, cu atât nu este în sufletul lui stare de pocăinţă pentru păcatele sale.  Nefiind această stare de pocăinţă, nu are cum să-şi asume poverile sarcinilor aproapelui său.”

După săvârșirea Sfintei Liturghii, părinții tineri hirotoniți au luat parte la sesiunea de lucru „Domnul în căutarea omului – prin lucrarea părintelui”, susținută de Părintele Episcop Ignatie.

Într-o relatare pentru doxologia.ro, Ierarhul Huşilor a menţionat motivul alegerii temei şi importanţa acestor întâlniri: „Consider că este o oportunitate extraordinară pentru tinerii preoți de a ne întâlni, de-a discuta teme absolut esențiale și importante în misiunea lor și în lucrarea Bisericii. Tema atelierului pe care am pregătit-o este «Domnul în căutarea omului – prin lucrarea preotului», care are drept idee esențială, permanenta disponibilitate, ospitalitate duhovnicească a preotului, în a-l primi cu inima deschisă pe credincios, pe cel care are nevoie de Dumnezeu, pe cel care are nevoie de sfătuire duhovnicească. Această ospitalitate duhovnicească ar trebui să se concretizeze în capacitatea de a-l accepta pe cel care vine înspre slujitorii Bisericii, exact așa cum este el, fără a-l judeca, fără a încerca să-l evalueze din punct de vedere spiritual. Grija permanentă și constantă a unui duhovnic este ca, prin tot ceea ce face, chiar și prin gesturile cele mai nesemnificative, să reușească să disloce niște inerții care să-l conducă înspre a-L dori pe Dumnezeu, în a trăi mai conștient, mai plenar, credința în Dumnezeu”.

Programul de pregătire a preoților tineri este organizat și implementat de Sectorul învățământ al Arhiepiscopiei Iașilor, prin Centrul de formare continuă al eparhiei. Timp de două săptămâni, părinții desfășură ateliere tematice și practice, vor participa la diferite sesiuni de prezentare, vor lucra pe studii de caz și se vor axa în mod deosebit pe pregătirea misionar-pastorală și spirituală a slujitorului în parohie, abilități necesare privind pastorația în comunitățile de proveniență.

Foto credit: Flavius Popa