Slujba Vecerniei a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, alături de Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, și de Preasfințitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, pe un podium special amenajat pe platoul Curţii Domnești. Mii de credincioși au participat la manifestările religioase dedicate zilelor orașului de la poalele Pietricicăi. Sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul reprezintă pentru Piatra Neamț un prilej de bucurie duhovnicească, deoarece sfântul proroc este ocrotitorul oraşului.

De asemenea, au fost aduse, de la Mănăstirea Văratec, moaștele Sfântului Gheorghe Pelerinul, cel de-al doilea patron spiritual al municipiului.

Cuvântul de învățătură din cadrul slujbei a fost rostit de Părintele Episcop Ignatie al Hușilor. Preasfinția Sa a vorbit despre smerenia autentică de care a dat dovadă Sfântul Ioan Botezătorul față de Domnul Hristos:

«Ioan le-a răspuns, zicând: Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru Se află Acela pe Care voi nu-L știţi, Cel care vine după mine, Care înainte de mine a fost și Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei» (Ioan 1, 26-27)

Am intrat în ambianţa de sărbătoare dedicată unuia dintre cei mai mari profeţi ai Vechiului Testament, cel care L-a întâlnit pe Hristos, cel care I-a pregătit calea.

A fi profet al lui Dumnezeu nu înseamnă doar capacitatea de a vedea lucrurile dinainte ci, cu precădere, profetul era cel care descoperea oamenilor voia lui Dumnezeu. Prin profet, Dumnezeu le vorbea oamenilor.

Sfântul Proroc Ioan Botezătorul a fost cel care s-a raportat faţă de Hristos cu foarte multă smerenie.

Smerenia Sfântului reiese, cu maximă pregnanță, din contextul în care cei care l-au întâlnit pe Proroc și l-au auzit vorbind, intuindu-i vieţuirea aspră și intransigenţa morală, au avut tendinţa de a-l confunda cu Hristos. Ei s-au întrebat și l-au întrebat pe Sfântul Ioan Botezătorul: „Nu cumva tu ești Cel pe care noi Îl așteptăm? Ești Mesia (Hristosul), despre Care ne-au grăit profeţii noștri?”.

Sfântul Ioan Botezătorul ar fi putut să profite – spunem noi, în logica omenească – de această credulitate a celor care erau în faţa lui și de faptul că erau dispuși să primească, din gura sa, faptul că el este Hristos. Aceia ar fi oricând disponibilitatea lăuntrică de a crede că el este Hristos, văzându-i viaţa, intransigenţa și puterea cuvântului.

Sfântul Ioan Botezătorul îi dezamăgește și le spune atât de direct, fără ocolișuri și fără niciun fel de ezitare: „Nu sunt eu, ci Cel care vine după mine – Hristos –, Acesta care a fost dinainte de mine, din veșnicie, este Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu întrupat, venit în lume pentru noi și pentru a noastră mântuire. Eu vă botez cu apă, spre iertarea păcatelor, însă Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, vă va boteza cu Duh Sfânt și foc”.

Mai mult decât atât, nu numai că Îl prezintă pe Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, așa cum este El, ci Sfântul Ioan Botezătorul se smerește, spunându-le celor de faţă: „Eu nici măcar nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei lui Iisus Hristos, Cel care vine după mine”.

Cu alte cuvinte, Sfântul Ioan Botezătorul se credea mai prejos decât orice sclav. În mentalitatea vremii respective, sclavii erau cei care, atunci când stăpânul intra în casă, îi desfăceau cureaua încălţămintei. Acesta era un indiciu că, în casa aceea, el este sclav. Sfântul Ioan nici măcar nu se considera un rob al lui Hristos, ci mai prejos decât orice sclav.

Am numit atitudinea Sfântului Ioan Botezătorul „arta de a fi la locul tău”. Cred că aceasta este cea mai cuprinzătoare definiţie a smereniei, deși Părinţii filocalici ne spun că nu putem să dăm o definiţie a smereniei, nu o putem prinde în scoica minţii noastre și să o parcelăm – smerenia e o mare taină.

Sfântul Isaac Sirul ne spune că Dumnezeu-Omul S-a îmbrăcat cu smerenia, a luat haina smereniei faţă de noi, oamenii.

Cu toate acestea, am putea gândi că una dintre faţetele smereniei – care este o mare taină – este „arta de a fi la locul tău”, nici mai jos, nici mai sus. Să nu ne supraestimăm și să facem caz de anumite calităţi pe care, de fapt, nici nu le avem. Propria noastră conștiinţă ne dă mărturie de faptul că ne-am urcat pe un soclu care nu ni se cuvine, și noi știm lucrul acesta, dar profităm de cei care ne văd într-o oarecare lumină și ne conferă un anumit prestigiu, pe care noi știm că nu-l merităm. Dar nici subestimare, care duce, de cele mai multe ori, la deznădejde.

Dumnezeu a așezat în noi daruri minunate, pe care trebuie să le lucrăm și de care să fim conștienţi. Smerenia înseamnă acest lucru: „Doamne, darul e de la Tine. Oricând mă poţi dispensa de el și oricând îl voi putea pierde, însă de mine ţine lucrarea acestui dar, împreună cu Tine, Doamne, cu Harul Tău!”.

Să luăm aminte la atitudinea de multă smerenie pe care a avut-o Sfântul Ioan Botezătorul. Și-a declinat atât de corect identitatea, n-a profitat de ignoranţa celor care erau dispuși să creadă că el este Hristos, ci s-a smerit pe sine însuși și a vorbit despre Hristos așa cum este El. Faţă de Hristos, el s-a raportat unde îi este locul, chiar dacă cei care erau de faţă puteau să creadă mai mult despre Sfântul Ioan Botezătorul.

Sfântul Ioan Botezătorul spune un cuvânt atât de frumos: „Eu trebuie să mă micșorez, și Hristos să crească”.

Câţi dintre noi avem puterea să spunem, în relaţie cu semenul nostru: „Tu să crești, și eu să mă fac mic”? Este foarte greu să ne asumăm acest cuvânt al Sfântului Ioan Botezătorul. Noi toţi vrem să fim adulaţi, gratulaţi, apreciaţi.

Dacă nu vom uita că smerenia este „arta de a fi la locul tău”, atunci vom reuși să-l urmăm pe cel pe care îl sărbătorim astăzi.

După Vecernie, mulțimea prezentă pe esplanada Curții Domnești, cu făclii și sânziene în mâini, a plecat în procesiune pe următorul traseu: Biserica „Sf. Ioan Domnesc”- strada Ștefan cel Mare - Palatul Copiilor - strada Mihail Sadoveanu - Biserica „Adormirea Maicii Domnului” Precista I - Școala Numărul 4 - Bulevardul Decebal - Casa de Cultură - Consiliul Județean Neamț - Biserica „Sf. Ioan Domnesc”.

La finalul procesiunii, IPS Părinte Mitropolit Teofan a rostit un cuvânt de binecuvântare, exprimându-și în același timp nădejdea ca evenimentul anual de la Piatra Neamț, împreună cu cel de la Suceava de pe 24 iunie și cu cel de la Iași din 14 octombrie, să rămână o frumoasă tradiție în inima Bisericii din Moldova: „Veniți și vedeți cât de bun și cât de dulce este Domnul! Câtă hrană sufletească ne dăruiește, câtă odihnă și liniște a inimii se așază peste noi.

Procesiunea este un act de binecuvântare peste oraș și peste lume, că avem imensă nevoie de mâna ocrotitoare a lui Dumnezeu care să se așeze asupra vieții noastre, asupra vieții orașului, asupra vieții țării, asupra lumii în general”.

foto credit: Flavius Popa