În cuvântul adresat celor prezenți, Preasfinția Sa a vorbit despre modul cum ne raportăm la credință și cum încercăm să o trăim:

„Perioada Postului Mare este cea în care ne facem o revizie sufletească. Slujbele liturgice, prin conținutul lor, nu fac altceva decât să ne invite la o „răsucire” înlăuntrul nostru. Să nu ne mai lăsăm capturați de mirajul lumii, de spectacolul care ne este oferit, ci să intrăm în noi înșine. Să găsim starea de liniste, de pace lăuntrică. Acest lucru presupune o luptă extraordinară.

Perioada Postului Mare este cea în care suntem invitați să fim sinceri mai întâi cu noi înșine. Dacă vom fi sinceri cu noi înșine, în mod natural vom fi foarte sinceri și cu Dumnezeu.

Noi, în general, ne mințim pe noi înșine. Voluntar sau involuntar, fugim de noi înșine. Paradoxul este că facem lucrul acesta mai ales în aspectele profunde ale vieții noastre. Nu avem acest curaj de a ne face o introspecție, de a ne face noi înșine o radiografie și să ne întâlnim cu hidoșenia care ne locuiește.

Dacă nu avem acest mod de raportare sincer față de noi înșine, nu putem să o avem nici față de Dumnezeu, iar credința noastră devine o chestiune pur formală. Noi asociem sinceritatea cu autenticitatea. Dacă noi nu începem să ne schimbăm și să avem o altă abordare față de noi înșine, modul nostru de a înțelege credința devine unul eronat.”

Ierarhul Hușilor a făcut referire și la pericolul de a căuta în spațiul credinței senzaționalul, spectaculosul, minunea:

„Din nefericire, am transformat credința noastră, pentru că nu o trăim așa cum se cuvine, după chipul lumii de astăzi. Trăim într-o societate a spectacolului, iar această percepție pătrunde în Biserică și ne contaminăm fără să ne dăm seama. Mai mult decât atât, credem că  nu este firesc să ne asumăm această dimensiune spectaculoasă a credinței. Evanghelia ne învață că minunile nu sunt pentru credincioși, ci pentru necredincioși. Nimeni, în Evanghelie, nu cere minuni, ci vindecare, pentru că Hristos, în adâncul inimii lor, era înțeles ca Doctor. Așa înțelegeau minunea, drept vindecare. Noi transformăm propria credință într-un spectacol, dar este greșit.”

În continuare, Părintele Episcop Ignatie a explicat ce presupune autenticitatea credinței:

„Cum să îți trăiești credința și să cauți esența ei, să nu te oprești la formă? Sfântul Isaac Sirul ne arată într-un mod autentic și inedit: „cel ce își simte păcatele sale, este mai bun decât cel ce scoală morții prin rugăciunea lui. Cel ce suspină un ceas pentru sufletul său, este mai bun decât cel ce folosește lumii întregi prin grăirea lui”. Noi suntem într-o eră a comunicării, cum să fie mai de preț cineva care suspină un ceas pentru sufletul său? În fața lui Dumnezeu așa este! Pentru că de aici începe schimbarea! Continuă Sfântul Isaac Sirul: „Cel ce s-a învrednicit să se vadă pe sine însuși, e mai bun decât cel ce s-a învrednicit să vadă îngeri!” Avem multă nevoie de interiorizare, mai ales în lumea de astăzi, în care suntem tentați, acaparați prin orice, în a ne risipi.”

În partea a doua a serii, Preasfințitul Părinte Episcop Ignatie a susținut conferinţa cu tema „Dumnezeu și sinceritatea credinței”  în amfiteatrul Facultăţii de Chimie din Cluj Napoca. Evenimentul a fost organizat de Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români – Filiala Cluj Napoca (ASCOR Cluj) și face parte din ciclul serilor duhovniceşti din Postul Mare, organizate de ASCOR Cluj de peste 20 de ani. Conferința poate fi urmărită integral pe pagina oficială de facebook a Episcopiei Hușilor.