Alături de Preasfinția Sa a slujit și părintele consilier eparhial Vladimir Beregoi.

În cuvântul său, Ierarhul Hușilor a transmis condoleanțe familiei domnului Vili Negru, încurajându-i să își pună nădejdea în lucrarea tainică a lui Dumnezeu:

Avem această nădejde că Domnul este prezent aici de față, așa cum a fost prezent atunci când surorile Marta și Maria din Betania au insistat ca Hristos să vină și să înlăture să pună o stavilă la tot ceea ce noi numim „moarte”. Sigur că surorile Marta și Maria au fost dezamăgite pentru că Hristos nu a ajuns conform propriei lor mentalități, exact atunci când era cea mai mare nevoie. 

Mai mult decât atât, L-au judecat pe Hristos că nu venise la timp și că Lazăr este mort de patru zile. Aveau această nădejde, că Hristos, Cel care este Viața ființială și Care nu poate fi cuprins în niciun fel de moarte, poate să preîntâmpine sau să pună o stavilă morții și să salveze pe Lazăr din chingile acestui mare inamic al existenței umane. 

Însă, în iconomia Sa, Dumnezeu vine când este cea mai mare nevoie și nu când credem noi, după mentalitatea noastră. El vrea să ne învețe și să ne transmită ceva, așa cum a vrut să le transmită și acestor două surori, Marta și Maria, anume credința în Înviere, în viața de dincolo de ceea ce noi numim „moarte”. Nu se termină această viață cu moartea, există o altă existență, veșnică, de comuniune deplină cu Dumnezeu.

Și Dumnezeu a intrat în comuniune deplină cu aceste două surori, dezamăgite. De multe ori ele ne reprezintă pe noi, că și noi ne revoltăm împotriva lui Dumnezeu, ne întrebăm de ce unii mor de tineri, de ce mor pruncii. Întotdeauna credem că ar fi trebuit să fie un alt moment în care cineva să plece din lumea aceasta. 

Moartea nu este ultimul punct al existenței vieții noastre, ci un prag spre o altă formă deplină de comuniune cu Dumnezeu. Așa credem noi, creștinii, și Hristos este Cel care ne dă această certitudine că El a biruit moartea și noi avem această încredințare interioară.