Din soborul slujitorilor a făcut parte și părintele Zaharia Curteanu, starețul Mănăstirii Alexandru Vlahuță și exarh al mănăstirilor din Episcopia Hușilor.

Răspunsurile liturgice au fost date de membri ai corului psaltic academic „Byzantion”, dirijat de domnul Adrian Sârbu.

În cuvântul de învățătură, Părintele Episcop Ignatie, pornind de la un cuvânt al Sfântului Cuvios Siluan Athonitul,  a vorbit despre atenția pe care ar trebui să o acordăm universului nostru lăuntric

«Din dragostea pentru aproapele vine harul și prin dragostea pentru aproapele se păstrează; dar de nu iubim pe aproapele, nici harul lui Dumnezeu nu vine în sufletul nostru» (Sfântul Cuvios Siluan Athonitul)

Memoria liturgică a zilei de astăzi ne pune spre pomenire pe unul dintre marii sfinți ai Bisericii noastre, Sfântul Siluan Athonitul, cel care a experiat în mod vădit prezența harului lui Dumnezeu în viața sa. Această prezență a harului lui Dumnezeu a rodit scrierile și gândurile minunate de care ne putem bucura cu toții, grație traducerii acestora în limba română de către părintele Rafail Noica. 

Fiecare gând, fiecare pagină citită din acest mare bărbat al Duhului, constituie hrană și lumină duhovnicească pentru fiecare dintre noi. 

Sfântul Siluan Athonitul îndrăgea foarte mult să vorbească despre dragostea față de Dumnezeu și implicit față de aproapele. El ne spune că omul vorbește întotdeauna, cu prisosință, de ceea ce iubește cel mai mult; aceasta este măsura sau proba prin care ne dăm seama ce se poate afla în sufletul cuiva. 

Recurența de a vorbi despre o anumită temă vădește că există o preocupare în sufletul acelui om. Dacă vom vorbi despre cele frumoase, despre cele duhovnicești, despre lumină, despre harul lui Dumnezeu, atunci este un lucru vădit că acestea, chiar dacă nu se sălășluiesc în noi, sunt cele cu care se îndeletnicește lăuntricul nostru. Dacă avem mintea, gândurile și simțirile noastre îndreptate înspre rău, înspre ceea ce este urât și nedemn, este un indiciu că sufletul nostru este bolnav, suferă de ceva și are nevoie de vindecare. 

De altfel, Sfântul Siluan Athonitul ne spune faptul că ceea ce se află cu multă prisosință în sufletul omului, despre acelea va și vorbi. Fiind o plinătate a celor frumoase și a celor bune, acestea se revarsă, în mod natural, în exterior și în relațiile cu cei din jur. Totdeauna, omul care are în sine însuși preocuparea pentru bine, în care locuiește binele, harul lui Dumnezeu, va răspândi în jurul său harul și lumina prezenței Lui. Dacă omul, ne spune Sfântul Siluan Athonitul, „are în sine harul și petrece în har, îl vede și în ceilalți, pe când cel ce nu simte în sine harul, nici în ceilalți nu îl va vedea”. 

Omul vede în aproapele său ceea ce este în sine și măsura harului pe care el însuși o are. Dacă omul vede în aproapele său prezența Duhului Sfânt, înseamnă că și el însuși are mult har; dar dacă cineva își urăște aproapele, îl grăiește de rău, înseamnă că el însuși este ținut de un duh rău. 

Aceasta este simpla lampă de control prin care putem să ne dăm seama ce se află în sufletul unui om. Este lesne de înțeles din cele pe care le grăiește, le simte și le gândește; nu este nevoie de niciun fel de specializare aparte în a citi cu ușurință ceea ce poate să fie în inima și în sufletul unui om. 

Fiecare dintre noi vedem, de fapt, în celălalt, ceea ce este în noi înșine. Este un fel de proiecție, fără să ne propunem, a sinelui nostru și a universului nostru lăuntric în celălalt. Sigur că unii pot să disimuleze, pot să manipuleze și să ne inducă în eroare, însă o minte ascuțită de cercetarea harului dumnezeiesc va depista cu multă ușurință constantele și frecvențele care sunt în sufletul acelui om și oricât de mult ar încerca să se mascheze sau să pară ce nu este, va ieși la iveală cu multă prisosință. De aceea ne spune Sfântul Siluan Athonitul că omul vorbește întotdeauna despre ceea ce iubește foarte mult, iar cu cât vorbește mai mult despre ceea ce iubește, fie păcat, urât, calomnie, minciună, fie binele, frumosul, lumina sau bucuria, devine obișnuință pentru el. 

„Dacă obișnuiești, spune Sfântul Siluan Athonitul, să te gândești la Dumnezeu, așa, în toată vremea, vei vorbi despre El și Îl vei purta în sufletul tău; dacă te obișnuiești să te gândești la cele lumești, mintea ta în aceea va rămâne; dacă te obișnuiești să te gândești la cele rele, mintea și inima ta în cele rele vor rămâne; dacă te obișnuiești să te gândești la pătimirile Domnului și la viața veșnică, acestea vor rămâne în însuși sufletul tău”.

 Este atât de important modul cum ne cultivăm grădina noastră lăuntrică, ce sămânță așezăm. Dacă punem sămânța păcatului, vor ieși buruienile imense ale acestuia și ne vor înnăbuși, ne vor schimonosi, ne vor murdări sufletul, iar dacă vom pune sămânța a tot ceea ce înseamnă frumoș și vom conlucra cu harul lui Dumnezeu, pe care îl avem în inima noastră prin Taina Sfântului Botez, vom simți că lăuntricul nostru devine rai unde Se odihnește Dumnezeu. 

Este important să luăm aminte la modul cum ne îngrijim de universul nostru lăuntric, de mintea noastră, de inima noastră. 

De multe ori, chiar noi înșine ne provocăm un rău imens, ne rănim mintea cu gândurile noastre, o ciobim și o fărâmițăm, încât ajungem în situația în care nu mai avem liniște; nu mai avem acea stare de unitate lăuntrică din pricina păcatelor noastre și a faptului că ne îndeletnicim și cultivăm răul, ne aliniem și încercăm să captăm în viața noastră energiile cele rele, care ne dau frecvență negativă asupra vieții noastre. 

Să luăm aminte la acest cuvânt al Sfântului Siluan Athonitul:  „Din dragostea pentru aproapele vine harul și prin dragostea pentru aproapele se păstrează; dar de nu iubim pe aproapele, nici harul lui Dumnezeu nu vine în suflet. Fericit este sufletul care a iubit pe aproapele său, căci aproapele nostru este viața noastră”. 

În cadrul Sfintei Liturghii, Părintele Episcop Ignatie l-a hirotonit întru ieromonah pe ierodiaconul Hrisostom Zanet, iar pe ieromonahul Alistarh Aldea l-a hirotesit întru duhovnic.

În partea a doua a zilei a avut loc sinaxa monahală anuală, intitulată Monahismul contemporan între provocările lumii și chemarea la sfințenie. Pilda femeilor recent canonizate de Biserica Ortodoxă Română.