La final, Ierarhul Hușilor a motivat de ce, în slujba Paraclisului, Maica Domnului este numită „sfeșnic de aur”:

„De ce imnograful a considerat să-i adreseze un asemenea apelativ? Stim că în sfeșnic așezăm lumina și tot din sfeșnic se răspândește lumina. Maica Domnului, prin trupul ei, a devenit sfeșnic pentru Cel ce este Lumina lumii, Iisus Hristos. Maica Domnului a primit această lumină a lumii, pe cea de-a doua Persoană a Sfintei Treimi, prin Întrupare și, în felul acesta, ne-a descoperit nouă oamenilor, lumina cea dumnezeiască.

Maica Domnului ne-a adus în lume lumina cea dumnezeiască. Nu o lumină muritoare, care se aprinde și apoi se stinge, ci o lumină veșnică. Hristos este Cel care ne dăruiește fiecăruia dintre noi lumina. Totul este ca și noi să ne străduim să o imităm pe Maica Domnului. Să devenim și noi sfeșnice ale luminii, care este Hristos. Să-L primim în viața noastră pe Hristos.”

De asemenea, Părintele Episcop Ignatie, a arătat că, urmând exemplul Maicii Domnului, putem deveni lumină pentru noi și pentru cei din jur:

„Putem să devenim sfeșnice ale luminii care este Hristos dacă vom fi atenți și ne vom asuma ceea ce a făcut Maica Domnului în viața ei. În primul rând, lumina spirituală vine în sufletul curat, despătimit, desprins de păcat. Unde este păcat, este întuneric, unde este virtute este lumină. În slujba Utreniei, Maica Domnului este numită Maica luminii.

Să reflectăm fiecare dintre noi cum putem deveni, în familie, în societate, la locul de muncă, mici sfeșnice din care să se răspândească, să iradieze, lumina spirituală. Este atâta nevoie, în lume, de lumină, de stare de limpezime, de puterea de a găsi sensul vieții. Hristos, Lumina lumii, ne poate smulge din rătăcirea întunericului vieții acesteia și să găsim adevăratul sens. Sensul vieții noastre este să devenim lumină pentru noi înșine și pentru cei din jurul nostru.”