Slujba înmormântării a fost precedată de Sfânta Liturghie, oficiată în biserica istorică a Mănăstirii Neamț de către Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. În continuare, sicriul cu trupul neînsuflețit a fost purtat de preoți în curtea așezământului monahal, unde a fost săvârșită Rânduiala înmormântării călugărilor. Întrucât Episcopul Emilian Crișanul a fost monah, slujba înmormântării a urmat rânduiala specifică călugărilor, având o semnificație aparte. Aceasta se remarcă prin cântările și stihirile care evidențiază smerenia și nădejdea în Învierea Domnului.

Slujba a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan, dimpreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, Preasfințitul Părinte Antonie, Episcop de Bălți, Preasfințitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, Preasfințitul Părinte Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, și Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.

După citirea rugăciunilor de dezlegare, Preasfințitul Paisie Sinaitul a dat citire cuvântului transmis de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, intitulat Un ierarh erudit, evlavios și harnic - Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul (1972-2026):

Lumina adevărată a credinței, a evlaviei și a faptelor bune pe care o răspândește omul în jurul său în timpul vieții pe pământ și în existența sufletului de dincolo de mormânt, este, de fapt, lumina harului dumnezeiesc pe care îl poate face roditor omul credincios și harnic, înțelept și darnic. Această lumină este lumina virtuților sau a roadelor Duhului Sfânt în om (cf. Galateni 5, 22-23), roade pe care Preasfințitul Părinte Episcop-vicar Emilian Crişanul le-a împărtășit semenilor prin cuvintele sale înțelepte și ziditoare, îndreptătoare și vindecătoare, mărturisitoare ale adevărului și apărătoare ale demnității umane create după chipul lui Dumnezeu. El rămâne prezent între pământeni prin faptele sale de iubire milostivă și smerită, de ajutorare a semenilor în nevoi și în necazuri, dar și de susținere a celor care au dorit să facă roditor talantul lor în folosul familiei, Bisericii și societății. De aceea, când un creştin trece din viața pământească la cele veşnice, Biserica și toți cei care l-au cunoscut se roagă pentru iertarea păcatelor lui, adică a umbrelor vieții sale, dar și pentru odihna sufletului său împreună cu sfinții în Împărăția cerurilor.

Ne rugăm Domnului nostru lisus Hristos, Arhiereul cel veşnic și Păstorul cel Bun, să odihnească sufletul robului Său, Preasfințitul Părinte Episcop-vicar Emilian Crişanul, în lumina, pacea și iubirea Preasfintei Treimi, împreună cu sfinții ierarhi slujitori și păstori ai Bisericii, care au bineplăcut lui Dumnezeu.

Totodată, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan a rostit către adunarea îndoliată un mesaj de mângâiere:

A iubit nespus aceste locuri, era atașat sufletește de frumusețea lor și, precum orice om, a dorit să se bucure în continuare de ele. A devenit, în același timp și în mod special în ultimii ani, conștient că patria cea adevărată nu este aici. Într-un mod specific omului suferind medita și aștepta „cetatea cu temelii puternice, al cărei meșter și lucrător este Dumnezeu”, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel (Evrei 11, 10). Realiza dureros, dar realist și cu nădejde că oamenii aici pe pământ sunt „străini și călători” (Evrei 11, 13) și doresc „o patrie mai bună adică pe cea cerească” (Evrei 11, 16) după mărturia aceluiași dumnezeiesc apostol.

După cum se cunoaște, o boală nemiloasă i-a atins trupul. A purtat-o cu demnitate, nădejde și încredințare în mâna lui Dumnezeu și a medicilor. Vlădica Emilian venea adesea la Iași pentru consultații. Alerga la binecuvântatele moaște ale Sfintei Cuvioase Parascheva și slujea Sfânta Liturghie la Biserica „Sfântul Lazăr” din Iași, unde era așteptat cu multă dragoste de părintele Marcel Cojocaru și obștea parohiei. În cele din urmă, firul vieții pământești s-a rupt. „Căci gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre şi căile Mele ca ale voastre, zice Domnul.” (Isaia 55, 8) Purtarea de grijă a lui Dumnezeu s-a arătat într-un mod neînțeles de noi oamenii. Vlădica Emilian era, poate, deja pregătit pentru veșnicie și Dumnezeu l-a luat la El. Inima lui bună, caldă, calmă și răbdătoare era, poate, gata pentru Împărăția Cerurilor. „Cine a suferit cu trupul - spune Sfântul Apostol Petru - a isprăvit cu păcatul, nemaitrăind după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu” (I Petru 4, 1-2). Suferința grea prin care a trecut i-a curățit Părintelui Episcop Emilian mintea și sufletul de ceea ce ca om, printre pământeni, o fi adunat de-a lungul vieții.

De asemenea, Înaltpreasfințitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, a trimis un cuvânt prin intermediul părintelui Bogdan-Gheorghe Noghiu, consilier social al eparhiei:

În aceste clipe de dureroasă despărțire, gândul se îndreaptă cu recunoștință către întreaga sa lucrare arhierească, desfăşurată cu râvnă, discernământ și statornicie în credință. Ani la rând, Preasfinția Sa a fost împreună lucrător statornic în via Domnului, asumându-și responsabilitățile păstoririi eparhiei în ascultarea care îi revenea, purtând de grijă clerului și credincioşilor și răspunzând cu dăruire chemării de a fi „ca slujitori ai lui Hristos și ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu" (I Corinteni 4, 1). Prin slujirea sa liturgică, prin cuvântul ziditor, prin purtarea de grijă față de comunitățile încredințate și prin întreaga sa lucrare pastoral-misionară și administrativă, a contribuit în chip deosebit la viața și întărirea activității bisericești, lăsând în urmă o moştenire de credință, echilibru și fidelitate față de valorile Sfintei noastre Biserici. Pentru toți cei care au avut binecuvântarea de a fi alături în slujirea bisericească, plecarea Preasfinției Sale din mijlocul lor reprezintă nu doar despărțirea de un arhiereu mult iubit, ci și de un adevărat frate întru Hristos, devotat Evangheliei cu toată ființa sa.

În încheierea momentului, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Ioan a adăugat câteva cuvinte de mângâiere:

A fost un om al păcii, al mângâierii și a unei grăiri blânde, moi, moldovenești, și așa se face că atât de bine s-a potrivit cu cei din părțile Banatului. Acum se pregătește de plecare din lumea aceasta. V-aș îndemna pe cei care sunteți prezenți aici, știu că vor întreba cei de acasă sau de la mănăstiri, „Unde ai fost, părinte? Unde ai fost, mamă? Unde ai fost, frate și soră?”. Să nu spuneți că ați fost la înmormântarea Preasfințitului Părinte Emilian. Spuneți că ați fost și l-ați semănat pe vlădica Emilian sub glia apărată cu Sfânta Cruce și cu sabia de măreții voievozi ai Moldovei.

După alocuțiunile ierarhilor, cortegiul funerar a înconjurat sfântul lăcaș, iar după cele trei opriri din dreptul celor trei abside ale bisericii, alaiul s-a îndreptat spre cimitirul mănăstirii. Acolo, după așezarea sicriului în mormânt și cântarea rugăciunii „Veșnica pomenire!”, cei prezenți au făcut 12 închinăciuni, rugându-se pentru sufletul adormitului robului lui Dumnezeu Emilian Arhiereul.

Date biografice

Preasfințitul Părinte Emilian Nica s-a născut în 12 februarie 1972, în localitatea Berezeni, județul Vaslui, primind numele de botez Vlad. Formarea teologică a dobândit-o la Seminarul Teologic „Veniamin Costachi” de la Neamț (1990-1995) și Facultatea de Litere și Teologie din cadrul Universitații „Ovidius” din Constanța, la Specializarea Teologie-Istorie (1996-2000), unde a urmat și cursurile de masterat la specializarea Istorie veche-medievală (2000-2002).

În anul 2003 a fost admis la cursurile de doctorat în cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, la Specializarea Istoria Bisericii Ortodoxe Române, cu teza „Mitropolia Moldovei și Sucevei: Arhiepiscopia Iașilor în prima jumătate a secolului al XX-lea (1900-1948)”, elaborată sub îndrumarea acad. prof. univ. dr. Emilian Popescu. În ianuarie 2009 i s-a conferit titlul de doctor în teologie.

În 2001 a urmat un curs de limbă engleză organizat de către Consiliul Mondial al Bisericilor din Geneva la Academia Ortodoxă din Vilemov, Cehia, iar în 2005 a participat la un Stagiu de perfecționare a limbii engleze la Community of the Resurrection, Mirfield și cursurile de teologie din cadrul Colegiului Teologic Resurrection, Marea Britanie.

În lucrarea administrativă, Preasfințitul Emilian a îndeplinit următoarele funcții: Mare eclesiarh al Mănăstirii Neamț, preot spiritual al Facultății de Teologie Ortodoxă din Iași, președinte al Consistoriului monahal și Consilier cultural al Arhiepiscopiei Iașilor, Exarh al mănăstirilor din județul Iași.

În ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 29 octombrie 2009 a fost ales Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, cu titulatura Lovișteanul. Ceremonia de instalare, oficiată de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, a avut loc în data de 14 noiembrie 2009, la Catedrala Arhiepiscopală „Sfântul Nicolae” din Râmnicu Vâlcea.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ales prin vot secret, în şedinţa din 4 iulie 2017, pe Preasfințitul Părinte Episcop-vicar Emilian Lovișteanul ca Episcop-vicar pentru Arhiepiscopia Aradului cu 43 de voturi din 46 de voturi valid exprimate.

Ceremonia de instalare a PS Emilian Crişanul a avut loc în 16 iulie 2017, imediat după oficierea Sfintei Liturghii, în Catedrala veche „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Arad.

A trecut la cele veșnice vineri, 26 iunie 2026, după o suferință îndelungată, timp de patru ani.

Dumnezeu să-l ierte și cu drepții să-l așeze!

sursa: doxologia.ro