Întâlnirea s-a desfăşurat sub preşedinţia Preasfințitului Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, în sala de ședințe a Protopopiatului Huși.

În deschidere, Ierarhul Hușilor a prezentat atribuțiile Adunării Eparhiale și a Consiliului Eparhial, așa cum sunt prevăzute în Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române.

De asemenea, Preasfinția Sa a vorbit despre coordonatele spirituale după care ar trebui să ne ghidăm în relațiile pe care le construim în societate: 

În societatea aceasta, căreia îi suntem parte cu toții, se vorbește foarte mult despre putere și implicare, și foarte puțin despre slujire și iubire. Modul în care vi le-am prezentat par antitetice, par într-un conflict. Oriunde este putere generată de implicare, cu anumite conotații și interese mai mult egoiste, este vorba de mândrie, de vanitate foarte multă; mândria este cea care distruge foarte mult, erodează liniștea, sănătatea relațiilor dintre noi, oamenii.

În contrast cu ceea ce numim putere, implicare, este iubirea și slujirea, pe care ne străduim noi, ca membri ai Bisericii, să le punem în lucrare. Iubirea autentică - deși nu ar trebui să adjectivez pentru că iubirea nu poate fi decât autentică - este acompaniată întotdeauna de slujire.

Ori de câte ori vorbim despre iubire sau slujire punem întotdeauna nevoile celorlalți în prim-planul vieții noastre personale. Adică nu ne interesează să ne lustruim pe noi înșine sau egoul nostru, pe care să-l punem în mișcare în relațiile cu cei din jur. Știm foarte bine că un om dominat de un ego fără limite poate deveni distructiv.

Unde este foarte multă iubire și slujire găsim și foarte multă smerenie și dorință de a ne dezvolta pe verticală. Puterea este cea care ne orizontalizează, ne transformă  - și mă iertați că folosesc o expresie mai dură dar este dintr-un autor patristic, Sfântul Maxim Mărturisitorul - în niște reptile care ne mâncăm între noi. Aceasta este una din consecințe când cultivăm obsesiv egoismul. 

Ca membri aleși ai Adunării noastre eparhiale, îmi propun ca împreună cu dumneavoastră, cu preoții eparhiei noastre, să ne aliniem și să intrăm de-a dreptul în interiorul acestui gând pe care vi-l împărtășesc, anume să transmitem foarte multă iubire și slujire pentru Dumnezeu și pentru oameni. 

Observați că tendința noastră este să Îl înțelegem chiar și pe Dumnezeu ca fiind Cel ce Se manifestă mai mult prin putere decât prin iubire. 

Dumnezeul nostru, Iisus Hristos, prin răstignirea Sa pe Cruce, ne-a împărtășit atât de clar că adevărata putere a creștinului este întotdeauna iubirea. Unde vorbim de putere desprinsă de iubire, inevitabil vom vorbi de corupție, dar nu în sensul economic, ci de o corupție a relațiilor dintre oameni, o distorsionare a adevărului și a tot ceea ce este autentic și frumos între relațiile dintre noi oamenii și în relația cu Dumnezeu.

Să avem în orizontul vieții noastre ca o preocupare profundă, permanentă, să fim întotdeauna în inima a ceea ce numim slujire și iubire. 

Biserica nu trebuie să demonstreze absolut nimic. Biserica este cea care pune în lucrare roadele care izvorăsc din iubire și din slujire.

Mi-a plăcut foarte mult titlul unei cărți traduse recent, a unui preot elvețian (Maurice Zundel) care spune că „Eu nu cred în Dumnezeu, ci-L trăiesc”, adică pentru el Dumnezeu nu ținea de o simplă acrobație mentală sau de o aderență la un set de valori care decurg din Evanghelie, ci era însăși viața lui. 

Cred că din tot ceea ce facem noi, ca oameni ai Bisericii, pe cât ne stă în putință, ar trebui să transpară iubirea și slujirea. Să evităm orice formă de a ne manifesta autoritatea ca putere, ca dominare și să lăsăm să lucreze în viața noastră iubirea ca autoritate și ca slujire.

Poate reușim să fie o constantă permanentă a vieții fiecăruia dintre noi, să creștem foarte mult pe verticală, căci ușor ajungem să ne lăsăm vrăjiți de cele pe care ni le oferă această formă de orizontalizare a vieții noastre și, într-un fel, și de decadență. 

Dacă orizontala este privită din perspectiva verticalei, capătă și consistența de care avem nevoie și care ne ajută să ne împlinim fiecare dintre noi ca oameni. 

Vă mulțumesc că ați acceptat să faceți parte din acest organism al Bisericii noastre.

În cadrul ședinței de constituire s-au confirmat membrii aleşi (zece clerici şi douăzeci de mireni) ai Adunării Eparhiale.

De asemenea, au fost aleşi membrii Consiliului eparhial (trei clerici şi şase mireni) şi au fost desemnați cei trei membri (un cleric şi doi mireni) care vor reprezenta Episcopia Hușilor în Adunarea Naţională Bisericească. 

Un alt punct de pe ordinea de zi a fost alegerea membrilor Consistoriului eparhial (trei membri titulari şi doi supleanţi) şi desemnarea, din partea Eparhiei Hușilor, a reprezentantului care va face parte din Consistoriul mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.

După ședință, membrii Adunării Eparhiale au vizitat Complexul de servicii medicale al Asociației „Filantropia Ortodoxă” Huși și Centrul de preparare și livrare a mesei calde ,,Arhimandrit Mina Dobzeu”, din curtea Catedralei Episcopale, și au participat la slujba Parastasului oficiat la 8 ani de la trecerea în veșnicie a Arhimandritului Mina Dobzeu, duhovnicul Hușilor.