În urma unei solicitări mai vechi primite din partea urmașilor fostului episcop, precum și a unei cereri mai recente venită din partea Episcopiei Hușilor, IICCMER a inițiat un demers legal care urmărește reconstituirea împrejurărilor care au condus la decesul ierarhului și stabilirea cauzelor reale ale morții sale. Pentru acest lucru, IICCMER a depus la Secția Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție o sesizare ce conține o serie de mărturii și dovezi, care susțin faptul că viața episcopului Grigorie Leu ar fi fost curmată în mod intenționat. Ca urmare a acestui demers, la această unitate de parchet a fost deschis un dosar de cercetare penală în această cauză. Din analiza contextului istoric și a faptelor petrecute, se desprinde ipoteza după care ierarhul a murit în urma unui asasinat politic, care a fost instrumentat de către guvernanții de atunci ai țării prin complicitatea Securității comuniste. Metoda aleasă de cei care au dispus și executat această crimă a fost otrăvirea cu arsenic. Acest lucru s-a petrecut în timpul unei mese protocolare la care vlădicul a fost invitat de către Petru Groza, primul-ministru al guvernului din acea vreme. Imediat după părăsirea locului ierarhul a început să se simtă rău, fiind conștient că a fost otrăvit, acest lucru spunându-l tuturor celor apropiați care i-au fost alături până în ziua morții.

Episcopul Grigorie Leu, care înainte de a conduce Episcopia Hușilor a ocupat și alte înalte demnități în ierarhia Bisericii Ortodoxe, fiind episcop vicar al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, episcop al Argeșului și membru în Sfântul Sinod, a fost cunoscut ca un critic al ideologiei comuniste bazate pe ateism și ulterior ca un opozant al regimului politic instaurat după război în România. Atitudinile anticomuniste manifestate deschis înainte de 1944, ostilitatea, nemulțumirile și reproșurile față de noul regim politic, exprimate în mod direct sau indirect, l-au adus în atenția autorităților încă din primii ani de afirmare represivă a noului regim. În istoria represiunii şi a rezistenţei româneşti împotriva comunismului acest ierarh ortodox ocupă un loc de cinste, după cum o atestă faptele, documentele şi mărturiile celor care au participat la evenimente. În România, pe toată perioada regimului comunist, au existat și alte cazuri asemănătoare în care persoane devenite incomode pentru guvernanți au decedat subit în urma unor astfel de proceduri instrumentate de fosta Securitate la comanda liderilor comuniști.

Înaltul prelat a trecut la Domnul în dimineața zilei de 1 martie 1949 la reședința episcopală din Huși, după trei zile de la presupusul act al otrăvirii. În acest interval, fiind conștient că va muri în scurt timp, a reușit să-și rânduiască testamentul spiritual și pe cel material, stabilind chiar și unele detalii privitoare la înmormântarea sa. Ceremonia înhumării a avut loc în ziua de 4 martie, trupul defunctului fiind depus, conform dorinței sale, într-un mormânt săpat în apropiere de altarul Catedralei episcopale. În forma existentă astăzi, mormântul a fost amenajat în anul 1956, însă nu s-au descoperit mărturii consemnate sau alte înscrisuri despre starea acestuia la momentul înhumării.

Operațiunile arheologice pentru deschiderea și cercetarea mormântului au fost începute în dimineața zilei de 25 septembrie, fiind decopertată întreaga suprafață delimitată de actualul cadru din beton al mormântului. La o mică adâncime în pământ a fost descoperit un cadru dreptunghiular mai mic, alcătuit din mai multe borduri din beton, care a reprezentat prima amenajare a mormântului la suprafața solului. La o adâncime de cca. 0,55 metri față de nivelul actual de călcare a fost depistată o boltă semicilindrică din cărămidă, care a indicat faptul că înhumarea ierarhului s-a făcut într-o criptă despre existența căreia nu existau informații. Aceasta a fost construită în zilele care au premers înmormântarea. Având în vedere această situație neașteptată, pentru accesul în criptă s-a procedat la executarea unei secțiuni dreptunghiulare în partea răsăriteană a cadrului de mormânt. Sub fundația cadrului s-a aflat zidul de cărămidă ce închidea cripta pe acea parte, acesta fiind demontat. Cripta prezenta o formă dreptunghiulară cu dimensiunile interioare de 2,27 x 1,05 metri, laturile mai lungi fiind dispuse pe direcția est-vest, iar înălțimea pe axa bolții era de 1,04 metri. Cripta a fost construită din cărămidă și avea pavimentul betonat. În interior se afla depus sicriul care se păstra într-o stare relativ bună de conservare. Acesta a fost scos afară cu o anumită dificultate și depus pentru cercetare în apropierea criptei. Sicriul conținea rămășițele pământești ale ierarhului, conservate la nivel de schelet, dar și câteva fragmente organice încă neputrezite printre care s-au regăsit resturi de unghii și păr. S-au conservat relativ bine părți consistente din vestimentația specifică ierarhilor ortodocși precum și încălțămintea. Ca obiecte de inventar funerar, în zona pieptului și a abdomenului s-a descoperit o cruce casetată, un engolpion, o carte religioasă, iar pe lângă corp se afla o cârjă episcopală din lemn, fragmentată. Osemintele, resturile de vestimentație și toate celelalte obiecte aflate în sicriu au fost examinate la fața locului de către arheologi, legiști și criminaliști. Medicii legiști au recoltat și ridicat fragmente osoase și resturi organice pentru a fi analizate în condiții de laborator. În acest caz, numai rezultatul expertizelor medicale poate să confirme sau să infirme ipoteza după care ierarhul ar fi fost ucis prin otrăvire. După încheierea cercetărilor osemintele au fost mutate într-un sicriu nou care a fost introdus în criptă, aceasta fiind apoi zidită și acoperită cu pământ. Înainte de această operațiune, lângă sicriu a fost ținută o slujbă de reînhumare oficiată de Preasfințitul Părinte Ignatie, episcopul Hușilor, alături de care s-a aflat un sobor de preoți din cadrul eparhiei.

Cercetările de la Huși au fost efectuate de un colectiv de arheologi de la IICCMER și instituțiile muzeale colaboratoare, alcătuit din Gheorghe Petrov, Paul Scrobotă, Gabriel Rustoiu și Horațiu Groza. Investigațiile judiciare au fost conduse de către procurorii desemnați să instrumenteze acest caz, colonel magistrat Octavian Toma și colonel magistrat Stanciu Gheorghe. Alături de aceștia, în teren au acționat specialiști criminaliști din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Vaslui și medici legiști de la Institutul de Medicină Legală din Iași și de la Serviciul Județean de Medicină Legală Vaslui. La cercetări a participat d-nul Radu Preda, președintele executiv al IICCMER, și d-nul general-maior Gheorghe Cosneanu, șeful Secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Acţiunea a fost sprijinită de Episcopia Hușilor și s-a desfășurat în colaborare cu Televiziunea Română, fiind susținută și de Muzeul Județean Ștefan cel Mare Vaslui.

Ilustrație foto: Fig. 1-6 / Aspecte din timpul activităților desfășurate la Huși.

 *   *   *   *   *

Despre IICCMER. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc este o structură guvernamentală înființată în 2005 şi aflată în coordonarea Primului Ministru. Rolul său rezidă, înainte de toate, în gestionarea și analizarea din punct de vedere științific a perioadei totalitare și a consecințelor sale. În al doilea rând, IICCMER sprijină crearea și implementarea unor instrumente educaționale cu finalitate memorială, contribuind astfel la articularea contextului în care valorile și drepturile fundamentale să fie receptate de societatea noastră post-totalitară. Nu în ultimul rând, IICCMER are rolul de a aduna, arhiva și publica documente referitoare la memoria exilului românesc.