Referitor la instituirea postului, actul sinodal îl citează pe Sfântul Vasile cel Mare, care spune că postul are aceeaşi vârstă ca şi omenirea, fiind întemeiat în paradis.

Instituția postului, ca mijloc de înfrânare, de pocăință și de înălțare duhovnicească apare în Vechiul Testament, dar este afirmat cu precădere în perioada nou-testamentară, prin exemplul și povățuirile Mântuitorului și prin propovăduirea Sfinților Apostoli.

Miercurea și vinerea, ca zile de post precum și Postul Sfintelor Paști au fost fixate din primul secol creștin.

În conformitate cu Didahia, Sinodul din Creta afirmă faptul că legătura indisolubilă dintre post şi cult exprimă măsura şi scopul postului şi pune în valoare caracterul său spiritual, motiv pentru care toţi credincioşii sunt chemaţi să se conformeze, fiecare după puterea și posibilităţile proprii, fără a permite, totuşi, libertatea de a neglija această instituţie sfântă.

De asemenea, documentul oficial avertizează că postul fără fapte de binefacere este mort. Postul nu se referă la o simplă abținere de la anumite mâncăruri, ci un post adevărat înseamnă îndepărtarea de rău, înfrânarea limbii, abţinerea de la mânie, îndepărtarea de pofte, de clevetire, de minciună, de jurământ strâmb. Lipsa acestora înseamnă un post bun. ( Sfântul Vasile cel Mare – „Despre post”)

Sinodalii completează că postul nu este un act izolat, ci se referă la ansamblul vieţii credincioşilor în Hristos şi se încununează prin participarea lor la viaţa liturgică şi, mai ales, la Taina Sfintei Euharistii.

Biserica susține necesitatea respectării de credincioşi a tuturor posturilor stabilite în cursul anului Domnului adică: Postul Paştilor, cel de miercurea şi vinerea, atestate de către sfintele canoane, precum şi posturile Crăciunului, al Sfinţilor Apostoli, al Adormirii Maicii Domnului, postul de o singură zi al Înălţării Sfintei Cruci, al Ajunului Botezului Domnului şi al Tăierii Cinstitului Cap al Sfântului Ioan Înaintemergătorul, precum şi toate posturile rânduite din grijă pastorală sau ţinute în mod liber de către credincioşi, conchide documentul Sfântului Sinod.

Totuși, Biserica oferă cu discernământ pastoral, pogorăminte la regula postului și prevede aplicarea principiului bisericesc al iconomiei în caz de boală trupească, de extremă necesitate sau în cazul vitregiei vremurilor, după judecata responsabilă şi grija pastorală a episcopilor Bisericilor locale.

Gestionarea înțelegerii față de cei ce întâmpină dificultăți este permisă fiecărei Biserici Ortodoxe locale, în funcție de nevoile ei, dar Sinodul din Creta menționează că toate acestea trebuie să aibă loc fără a diminua importanța postului.

Ultima parte a actului Importanța postului și respectarea lui astăzi face referire la pregătirea pentru primirea Sfintei Euharistii.

Postirea pentru trei sau mai multe zile înainte de Sfânta Împărtășanie este lăsată la evlavia credincioșilor, însă, mulţimea credincioşilor Bisericii trebuie să respecte sfintele posturi şi abţinerea de la mâncare începând cu miezul nopţii pentru a se apropia de Sfânta Împărtăşanie, care este expresia prin excelenţă a fiinţei Bisericii, adaugă sinodalii.

În final, Sfântul Sinod recomandă practicarea postului și în afara zilelor fixate de Biserică: în semn de pocăinţă, ca împlinire a unei făgăduinţe duhovniceşti, pentru atingerea unui scop sfânt, în vremuri de ispită, pentru a însoţi cererile către Dumnezeu, înainte de botez (pentru adulţi), înainte de hirotonie, în cazuri de penitenţă, în timpul pelerinajelor şi în alte împrejurări asemănătoare.