În cuvântul adresat celor prezenţi, Preasfinţia Sa a vorbit despre importanţa pe care trebuie să o acordăm aceste perioade de cinstire mai intensă a Maicii Domnului:

„Maica Domnului ne-a făcut cel mai frumos dar: L-a adus pe Dumnezeu printre oameni. Dacă avem acest simţ al recunoştinţei, în mod natural încercăm să fim cu o stare interioară de mult respect şi de foarte multă cinstire. Maica Domnului nu ne-a adus un dar pământesc, efemer, care trece uşor, ci pe însuşi Dumnezeu. Şi aşa cum L-a purtat în pântecele ei, aşa cum L-a avut în gândurile şi simţirile ei, şi noi suntem chemaţi să-L avem pe Domnul ca pe Cel mai nepreţuit dar, să-L aşezăm în adâncul inimii noastre şi El să devină centrul vieţii noastre duhovniceşti.”

De asemenea, Preasfinţia Sa a insistat pe una din virtuţile ce au caracterizat-o dintru început pe Maica Domnului:

„Dumnezeu a căutat spre smerenia Maicii Domnului. Noi credem că Dumnezeu se uită la noi dacă citim foarte multe acatiste, dacă postim foarte mult, dacă venim la biserică duminică de duminică, dacă suntem oameni buni, dacă avem puterea de a-l ierta pe semenul nostru. Credem că făcând toate aceste lucruri, suntem bineplăcuţi lui Dumnezeu. Sigur că se poate porni de la aceste lucruri, însă Dumnezeu, ne învaţă Maica Domnului, se uită mai ales la o inimă smerită, la o inimă care are această conştiinţă: că totul vine de la Dumnezeu.

Aceasta înseamnă un om smerit: să ai conştiinţa, în adâncul fiinţei tale, că tot ceea ce eşti tu, tot ceea ce ai, este de la Dumnezeu. Smerenia este arta de a fi la locul tău. (...)

Omul smerit este întotdeauna o mare binecuvântare pentru cei din jurul său, este omul care răspândeşte foarte multă linişte, foarte multă aşezare. Pe când omul mândru ete aidoma unei mări foarte învolburate de care îţi este frică, oricât ar fi de frumoasă.”

De asemenea, Preasfinţia Sa a oferit, în dar, Sfântul Antimis, pentru biserica parohiei Târzii.