Din soborul slujitorilor au făcut parte, alături de arhimandritul Iezechiel Ariton, duhovnicul Mănăstirii Floreşti, mai mulţi stareţi şi duhovnici ai mănăstirilor din Eparhie.

În cuvântul de învăţătură, Preasfinţitul Ignatie l-a prezentat pe Sfântul Proroc Ilie ca fiind ocrotitor al celor sărmani:

„Traditia rabinică ne spune că Sfântul Ilie este ocrotitorul sărmanilor, al celor ce sunt în situaţii limită, al săracilor. Până astăzi, în tradiţia iudaică, la cina pascală este lăsat un loc liber. Este destinat Prorocului Ilie, cel care are grijă de cei sărmani. Locul liber la masă nu este altceva decât simbolul omului care nu are adăpost, care nu are ce să mănânce, părăsit de toată lumea şi pe care îl asteaptă doar Dumnezeu. Sfântul Ilie, prin puterea rugăciunii sale, prin verticalitatea credinţei sale, prin râvna pentru autenticitatea credinţei, a rămas în conştiinţa credincioşilor ca fiind grabnic ajutător, ca cel care ne poate scoate dintr-o situaţie limită.”

Ierarhul Huşilor a adus două exemple din viaţa Sfântului Ilie, care îl descriu drept sprijinitor al celor nedreptăţiţi:

„Sfântul Proroc Ilie este trimis la o văduvă din Sarepta Sidonului. În vremea respectivă, văduvele nu aveau dreptul la moştenire, iar un rege dovedea că îşi merită statutul de conducător prin faptul că acorda protecţie socială văduvelor. Prorocul Ilie, prin faptul că are grijă de această văduvă săracă, înmulţind puţinul ei, nu face altceva decât să transmită contemporanilor săi că adevăratul rege este Dumnezeu, Cel care l-a trimis. Sfântul Ilie se dovedeşte protectorul săracilor.

Un alt exemplu din viaţa Sfântului Ilie în care el îi protejează pe cei sărmani este cel legat de Nabot. Acesta avea o vie în curtea regelui Ahab. Regele îi cere această vie, însă Nabot îl refuză, spunând că nu poate înstrăina moştenirea părinţilor săi. Regina Izabela pune câţiva oameni să-l calomnieze pe Nabot. A fost astfel acuzat de lucruri pe care nu le-a făcut niciodată şi ucis cu pietre. Dumnezeu îi descoperă Sfântului Ilie această crimă pusă la cale de familia regală, iar Prorocul Ilie îi spune regelui că va muri exact în locul în care a fost ucis Nabot. Lucru care s-a şi întâmplat, murind într-o manieră nedemnă de un rege, plătind pentru că a luat bruma de moştenire a lui Nabot. Aşa se întâmplă cu toţi cei care îi strâmtorează pe cei sărmani. Dumnezeu cere tribut din partea celor care îi nedreptăţesc şi îi fură pe cei săraci. În situaţiile limită, de încercare pe care viaţa le oferă, Sfântul Proroc Ilie este de partea săracilor, a celor nedreptăţiţi de mai marii lumii.”

De asemenea, Părintele Episcop Ignatie a insistat asupra nevoii de echitate socială, mai ales în societatea noastră în care există foarte mari discrepanţe între clasele sociale:

„Sfântul Ilie întruchipează verticalitatea credinţei, râvna, fervoarea pentru autenticitatea credinţei, dar este şi ocrotitorul celor sărmani, al celor care sunt nedreptăţiţi de mai marii lumii.

Din nefericire, în lumea în care trăim se mai întâmplă şi astfel de lucruri. Cei neajutoraţi, cei simpli, cei fără niciun fel de sprijin social sunt nedreptăţiţi de mai marii lumii de astăzi. Li se ia de multe ori pâinea, banul care li se cuvine. Dacă în societatea în care trăim nu ar fi atâta corupţie, la toate nivelurile, în sensul să-ţi însuşeşti un ban care nu ţi se cuvine, astfel încât să nu ajungă acolo unde trebuie, s-ar putea regla multe inechităţi. Este nevoie şi de şcoli, şi de spitale, şi de biserici, este nevoie şi de îngrijirea celor necăjiţi, iar dacă s-ar chivernisi mult mai bine banul public, am ajunge la un echilibru în ceea ce înseamnă viaţa socială. Din păcate, există un decalaj foarte mare între oamenii săraci, care poate nu au ce să mănânce, şi cei care irosesc ceea ce le prioseşte şi nu ştiu să preţuiască bunurile materiale pe care Dumnezeu le dăruieşte. Poate că este nevoie de un Proroc Ilie Tesviteanul care să trezească conştiinţele celor care sunt puşi să fie administratori ai banilor publici, ca să-i chiverniseaască cât mai bine şi să ajungă acolo unde este foarte mare nevoie.

Din păcate, nu avem fermitatea credinţei Prorocului Ilie prin care să devoalăm şi să dislocăm obişnuinţa celor care nu sunt cinstiţi, şi fură din banul public, şi să îi întoarcem. Să avem măcar puterea să mărturisim şi să fim oameni demni, cinstiţi şi de partea adevărului, de partea a ceea ce Dumnezeu ne cere, adică să amendăm cu toate forţele decadenţa morală."