Ierarhul Huşilor s-a aflat în mijlocul obştii monahale, alături de care a oficiat slujbele specifice pregătirii pentru întâmpinarea sărbătorii Naşterii Domnului.

În cuvântul de învăţătură, Preasfinţia Sa, pornind de la textele ce alcătuiesc slujba Vecerniei, ce în această zi se săvârşeşte unită cu Sfânta Liturghie, a evidenţiat roadele întrupării Fiului lui Dumnezeu:

„Începând cu Vecernia unită cu Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile, am intrat în atmosfera de har şi lumină a venirii lui Dumnezeu-Fiul printre noi oamenii.

Vecernia din Ajunul Crăciunului subliniază un adevăr teologic fundamental: Naşterea Fiului lui Dumnezeu în această lume, din Fecioara Maria, este echivalentă cu o recreere a lumii.

În cadrul Vecerniei se citeşte o paremie care relatează crearea lumii. Venind în lume, Dumnezeu-Fiul nu face altceva decât să ne recreeze, să reînnoiască universul, cosmosul, şi mai ales omul, care din cauza păcatului a fost izgonit din Rai”.

„În una din stihirile de la Vecernie se zugrăveşte care sunt roadele venirii lui Dumnezeu printre noi oamenii”:

„Fiul Dumnezeu întrupându-Se , a rămas ceea ce era din veşnicie.

Prin Întrupare devine ceea ce nu era, Om, cu toate ale noastre, exceptând păcatul. Numai în felul acesta poate să zdrobească puterea păcatului care a pătruns în firea umană.

Nu putea să biruiască cineva păcatul, fiind el însuşi păcătos.

«Veniti să ne bucurăm întru Domnul, povestind taina ce este de faţă». Înţelegem taina Întrupării lui Hristos dacă înţelegem roadele înnomenirii, a venirii lui Hristos printre oameni. Care sunt acestea?

«Zidul cel despărţitor acum cade..». Păcatul a instaurat un zid între om şi Dumnezeu. Avva Pimen ne spune că păcatul ne desparte pe noi de Dumnezeu. Acest zid  despărţitor a fost dat la o pate prin venirea lui Hristos printre oameni.

«Sabia cea de foc se îndepărtează...». Când Adam a păcătuit şi nu a fost în stare să ţină la porunca lui Dumnezeu, Domnul îi izgoneşte din Rai şi aşează la intrare heruvimi cu sabie de foc. Aceasta, odată cu venirea lui Hristos în lume, este dată la o parte.

În centrul acestei lumi, Hristos este Pomul Vieţii.

Odată cu întruparea Lui, noi avem calea deschisă înspre El, ne putem împărtăşi din Pomul Vieţii, ca în felul acesta, noi înşine, prin primirea Trupului şi Sângelui lui Hristos, noi să devenim Rai.

«Eu, făptura, mă împărtăşesc din dulceaţa cea din Rai de care m-am îndepărtat prin neascultare».

Vedeţi câte roade minunate aduce Dumnezeu prin venirea Lui în lume? Câţi mai înţeleg ce înseamnă Crăciunul? Câţi mai înţeleg ce înseamnă venirea lui Dumnezeu printre oameni?

Dumnezeu vrea de la noi ca, ori de câte ori sărbătorim Crăciunul, inima noastră să devină un cer în care locuieşte Hristos!”