În omilia rostită, Preasfinţia Sa a amintit, prin mai multe relatări, de modul în care este receptat Crăciunul de cei ce au pierdut din vedere pe Cel ce se află în centrul sărbătorii:

„Într-un text scris de un intelectual, legat de faptul că mulţi dintre creştinii ortodocşi nu mai ştiu ce semnifică Naşterea Domnului Hristos, acesta relatează faptul că înainte de sărbători a căutat să cumpere nişte felicitări de Crăciun şi a umblat dintr-un magazin în altul.

Avea nevoie de o felicitare precisă: să fie imprimată scena Naşterii, să fie prezent Hristos, Maica Domnului, păstorii, magii, steaua, tot tabloul Naşterii.

Din păcate, nu a găsit această felicitare. Dezamăgit, l-a întrebat pe cel care se ocupa de librărie, cum de nu are nicio felicitare în care să fie reprezentată scena Naşterii.

Librarul, cu seninătate, răspunde că sunt drăguţe toate celelalte, cu globuleţe, brăduţi, luminiţe.

Cel care a vrut să cumpere a insistat că vrea o felicitare în care să fie reprezentat Hristos, pentru că El este centrul sărbătorii Crăciunului, iar nu globuleţele, bradul, renii sau Moş Crăciun.

Librarul i-a răspuns, la fel de senin: Da, este opinia dumneavoastră şi v-o respectăm!

Concluzia la care ajungem şi la care a ajuns şi cel care vroia să cumpere acea felicitare, este că adevărul Naşterii Mântuitorului Hristos, faptul că El este în centrul sărbătorii Crăciunului, a devenit, pentru foarte multă lume, o simplă opinie, o părere care este, cel mult, respectată.

Evident, nu este un lucru atât de greu de înţeles că printr-o asemenea abordare noi nu facem altceva decât să asistăm la o decadenţă, la o formă de ignoranţă faţă de tot ceea ce înseamnă sărbătoarea Crăciunului”.

De asemenea, Ierarhul Huşilor a amintit şi de o relatare asemănătoare, făcută de părintele Andrei Scrima:

„Părintele Andrei Scrima povesteşte că, fiind în Franţa, s-a apropiat de locul în care era pusă scena Naşterii.

În lumea occidentală, creştinii fac un mic staul în care este pus pruncul Iisus, Maica Domnului şi nişte oiţe.

Apropiindu-se de un astfel de staul, aude în spate nişte tineri care îşi exprimau o nedumerire: «Este culmea! Creştinii şi-au introdus tematica lor inclusiv aici, în scena aceasta!». Cu alte cuvinte, creştinii nu ar trebui să vorbească despre Naşterea Domnului, ci despre orice altceva.

Din păcate, suntem foarte mulţi care sărbătorim Crăciunul, cu tot ceea ce ţine de bucuriile lui, dar fără să Îl avem pe Hristos în atenţie, fără să realizăm că fără El nu există Crăciun”.

Părintele Episcop Ignatie a afirmat că nu înţelegem Crăciunul dacă nu identificăm care este propriul nostru rol în această sărbătoare:

„Din păcate, sunt foarte mulţi care sărbătoresc Crăciunul, cu tot ceea ce ţine de aspectele culinare, fără să se gândească, o clipă, că această sărbătoare nu are niciun sens fără Hristos. El dă o semnificaţie reală Căciunului!

De ce asistăm la o asemenea formă de decadenţă? Pentru că nu ne dăm seama care este rolul nostru, al fiecăruia, în ceea ce priveşte modul de raportare la această sărbătoare!

Crăciunul înseamnă venirea lui Dumnezeu printre oameni! Ia trup Lumina însăşi, ia trup Adevărul însuşi.

Noi nu înţelegem care este rolul nostru şi ce ar trebui să facem ca să ne asumăm, înlăuntrul vieţii noastre, semnificaţiile sărbătorii Crăciunului.

Într-o stihiră de la Vecernia Naşterii Domnului ni se spune că tot universul, îngerii, cerul, pământul, pustiul, păstorii, oamenii, toţi vin cu câte o contribuţie, aduc un mic dar lui Iisus născut în ieslea sărăcăcioasă a Betleemului.

Fiecare se vede pe sine ca făcând parte din frumuseţea şi unicitatea acestei sărbători. Nu s-au exclus. Fiecare intră înlăuntrul sărbătorii Crăciunului şi fiecare aduce ceea ce poate, din cele pe care le are fiecare”.

«Ce vom aduce Ţie, Hristoase? Că Te-ai arătat pe pământ ca un om pentru noi. Fiecare din făpturile zidite de Tine mulţumire aduc Ţie: îngerii cântare, cerurile steaua, magii darurile, păstorii minunea, pământul peştera, pustiul ieslea, iar noi Ţi-o aducem pe Maica Domnului. Dumnezeule, Cel ce eşti mai înainte de veci, miluieşte-ne pe noi!»

Dacă nu ne vom pune şi noi o asemenea întrebare, asemănătoare cu cea a imnografului - «Ce vom aduce Ţie, Hristoase?» - an de an, când vine Crăciunul, nu vom pricepe ce înseamnă această sărbătoare pentru noi.

Dumnezeu Tatăl ne-a făcut cel mai frumos dar, trimiţându-L pe Fiul Său în lume.

De aceea noi ne facem daruri în această perioadă a sărbătorilor.

Însuşi Dumnezeu-Tatăl ne-a învăţat, pe fiecare dintre noi, să ne facem daruri unul celuilalt, El făcându-ne darul cel mai de preţ, pe Dumnezeu-Fiul, pe Cel care ne-a răscumpărat şi ne-a iubit şi ne iubeşte cum nimeni niciodată nu ne va iubi”.

Ierarhul Huşilor a amintit de darurile aduse de magi Pruncului Iisus, daruri cu o semnificaţie atât materială, prin consistenţa lor, cât şi spirituală:

„Magii au venit la Ierusalim fiind călăuziţi de stea, ca să Îl întâlnească pe Cel Născut în ieslea Betleemului.

În mentalitatea vremii, când apărea pe cer o stea, într-o formă neobişnuită, era semn că s-a născut cineva foarte important, un împărat.

Irod cel Mare, regele Iudeii, era un împărat nelegitim, de aceea îi era frică, atunci când se vorbea de Naşterea lui Iisus ca Împărat, că îi va uzurpa tronul.

Magii, când Îl găsesc pe Iisus, în Betleem, Îi aduc trei daruri: aur, tămâie şi smirnă.

Sfântul Grigorie cel Mare arată semnificaţia spirituală a acestor daruri.

Aurul este simbolul înţelepciunii. Un om înţelept are valoare de aur.  Este omul care ştie să cumpănească foarte bine şi să ia deciziile cele mai bune şi pline de sens în situaţii delicate, complicate, de răscruce.

Tămâia, după cum ne spune prorocul David, este simbolul rugăciunii. Noi folosim foarte des, în slujbe, tămâia. Aşa cum ea este frumos mirositoare, la fel ar trebui să fie şi rugăciunile noastre, şi să meargă la cer, înspre Dumnezeu, aşa cum se ridică fumul tămâiei.

Smirna este simbolul îmbălsămării, al morţii. Hristos, atunci când a fost îmbălsămat şi aşezat în mormânt, a fost uns cu smirnă”.

Preasfinţia Sa, folosind exemplul darurilor aduse de magi, a afirmat că fiecare suntem datori să Îi aducem lui Hristos ceea ce avem mai de preţ în propriul suflet:  

„Ar trebui să învăţăm de la magi. Ei au venit, au îngenunchiat cu smerenie şi i-au adus daruri lui Iisus Hristos.

Şi noi suntem chemaţi să Îi aducem Domnului, fiecare, aurul înţelepciunii, prin tot ceea ce facem în viaţa noastră. Să avem în minte aurul înţelepciunii.

Dumnezeu ne cere să dăruim rugăciunea gândurilor noastre, pe care să le aşezăm pe altarul inimilor noastre ca pe o jertfă bineplăcută, pe care El o aşteaptă de la noi.

Domnul aşteaptă de la noi să murim păcatului, faţă de tot ceea ce este rău şi ne degradează şi ne înjoseşte.

Astfel ne putem asemăna cu magii, aceşti înţelepţi păgâni care au simţit, în mod natural, când au ajuns în faţa Pruncului Iisus, să I se închine”.

În final, Părintele Episcop Ignatie a arătat că putem înţelege semnificaţiile Naşterii Mântuitorului atunci când ne punem întrebarea ce putem noi să Îi aducem:

Magii au adus din ceea ce aveau ei mai bun. Aurul, smirna şi tămâia erau un simbol al prosperităţii, al bunăstării materiale. Au adus din ceea ce aveau mai bun, nu din ceea ce nu le trebuia. I-au dat lui Hristos din cele mai de preţ lucruri pe care le posedau.

Suntem chemaţi să dăruim Domnului din ceea ce avem cel mai frumos şi mai minunat în sufletul nostru.

Dacă nu ne cultivăm grădina sufletului nostru şi creştem buruieni, nu avem ce să dăruim lui Dumnezeu. El nu are nevoie de buruienile din sufletul nostru.

Să ne punem întrebarea: «Ce îţi vom aduce Ţie, Hristoase, anul acesta, când Tu vrei să te naşti în ieslea sufletului nostru?»

Dacă ne vom pune, la modul cât se poate de serios, această întrebare vom începe uşor, uşor, să lăsăm la o parte tot ce ţine de glazura sărbătorilor şi să intrăm în profunzimea lor şi să ne dăm seama de importanţa Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos”.

Numeroşi credincioşi din parohie şi nu numai au participat la Sfânta Liturghie arhierească, iar la momentul potrivit, s-au împărtăşit cu Sfintele Taine.

În timpul împărtăşirii credincioşilor, ansamblul „Izvoraşul”, dirijat de prof. Dănuţ Barzu, a susţinut un recital de colinde. Au fost urmaţi de corala A.T.O.V. (Asociaţia Tinerilor Ortodocşi Vaslui).

La finalul slujbei, Părintele Episcop Ignatie i-a colindat pe cei prezenţi, îndemnându-i totodată să aibă în vedere, cu precădere în aceste zile, şi pe cei sărmani, astfel încât şi ei să simtă, prin intermediul credincioşilor, bunătatea şi milostivirea lui Dumnezeu.