Ierarhul Huşilor l-a caracterizat pe Părintele Mina Dobzeu ca fiind un om plin de curaj duhovnicesc:

„Această zi de pomenire, a celui care a fost mărturisitor al credinţei în Hristos, coincide cu ziua de pomenire a tuturor celor adormiţi.

Aceste soroace de pomenire poartă o denumire generică, în cazul de faţă fiind «Moşii de vară. Îi avem în inima noastră, în gândul şi în pomenirea noastră pe toţi cei cărora le datorăm faptul că trăim într-o ţară liberă, că ne putem manifesta nestingherit credinţa.

Biserica, în înţelepciunea ei, a rânduit aceste zile de pomenire a tuturor celor care au adormit în nădejdea învierii şi a vieţii veşnice.

Astăzi se împlinesc doi ani de la plecarea în lumea veşniciei a celui care a pătruns în conştiinţa neamului nostru ca fiind un curajos mărturisitor al lui Hristos în vremuri ostile. Au fost vremuri în care a te declara ucenic al lui Hristos însemna o infamie, însemna un blestem, presupunea renunţarea la propria viaţă.

În egală măsură, Părintele Mina Dobzeu a fost botezătorul marelui om de cultură, părintele Nicolae Steinhardt de la Rohia. Prin mâinile Părintelui Mina, monahul Nicolae de la Rohia a primit înfierea întru Hristos, înfierea întru credinţa cea autentică, a primit darul credinţei ortodoxe.

În urma lecturării dosarului de la Securitate al Părintelui Mina – pe care intenţionăm să îl publicăm integral, ca în felul acesta să transpară mult mai pregnant şi luminos chipul de mărturisitor şi  suflet curajos – am ajuns la concluzia că una dintre cele mai longevive virtuţi ale Părintelui Mina a fost curajul.

Asumarea acestui curaj a coincis exact cu perioada existenţei sale pământeşti. 97 de ani de curaj, mai cu seamă în perioada în care «diavolul roşu» - comunismul vroia să smulgă credinţa din sufletele oamenilor.

Când veţi avea ocazia să citiţi acest dosar de la Securitate, îmi veţi da dreptate şi veţi vedea ce bărbat curajos a fost Părintele Mina. Asa a rămas până la sfârşit.

În ultimii ani, chiar dacă era neputincios trupeşte, sufletul lui ardea ca o flacără. Sufletul lui era plin de entuziasm, era plin de ceea ce a iubit cel mai mult, lumina.

Lumină pe care Dumnezeu i-a dăruit-o în urma rostirii Rugăciunii lui Iisus, punându-se în slujba propovăduirii ei şi scriind cărţi, ca oamenii să înveţe să o rostească.

Ori de câte ori veniţi la mormântul Părintelui Mina, să citiţi ceea ce este imprimat pe cruce. Este ca un testament şi ca un laitmotiv duhovnicesc pe care ar trebui să ni-l asumăm fiecare dintre noi.

Chipul spiritual al acestei lumi ar arăta altfel dacă ne-am asuma deviza şi crezul pe care l-a avut Părintele Mina: «aşa ne-a găsit Europa, cultivând duhul neamului, în genunchi, cu palmele adunate în rugăciune».

Totodată, Preasfinţia Sa a precizat faptul că Episcopia Huşilor pregăteşte pentru anul viitor, când se împlinesc 100 de ani de la naştere, un volum de documente şi un film documentar dedicate Arhimandritului Mina Dobzeu:

„Anul viitor se vor împlini 100 de ani de la naşterea Părintelui Mina. Dorim să edităm un volum care să conţină documente de arhivă şi dosarul de securitate al Părintelui Mina şi avem în lucru un documentar video despre viaţa şi mărturisirea Părintelui, realizat de postul Trinitas Tv, ca în felul acesta să menţinem vie prezenţa şi puterea de mărturisire a acestuia”.

La final, Părintele Episcop Ignatie a mulţumit doamnei profesoare Maria Pară din Huşi, cea care a avut grijă îndeaproape de Părintele Mina şi l-a sprijinit şi în editarea unora din lucrările publicate.

Doamna profesoară Maria Pară a prezentat celor de faţă mai multe rostiri duhovniceşti ale Părintelui Mina, consemnate de dumneaei de-a lungul timpului. Între altele, Părintele insista asupra puterii harului preoţiei şi lucrarea acestuia în viaţa creştinului, precum şi despre însemnătatea rostirii Rugăciunii lui Iisus.