Luni, 29 iunie 2020, de Sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, Catedrala Episcopală din Huşi şi-a serbat hramul istoric. Cu acest prilej, Sfânta Liturghie a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, alături de Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, de Preasfințitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, și de Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.

Din soborul preoţilor au făcut parte părinţii consilieri de la Centrul Eparhial din Huşi şi părinţii protopopi din Eparhie. Răspunsurile liturgice au fost date de grupul psaltic „Macarie Ieromonahul” din Suceava.

Credincioşii, prezenţi în număr mare, au avut posibilitatea să participe la Sfânta Liturghie respectând recomandările privitoare la distanțarea fizică. În acest sens, încă din ziua precedentă, tinerii voluntari ai Asociaţiei „Filantropia Ortodoxă Huşi” au marcat, prin flori desenate pe asfalt şi prin cărămizi aşezate în spaţiile verzi, locul fiecăruia, în curtea Catedralei Episcopale.

De asemenea, pelerinii s-au putut ruga la Icoana relicvar a Sfinților Apostoli Petru și Pavel și la Moaștele Sfintei Mari Mucenițe Chiriachi, ce au fost așezate într-un baldachin special, în curtea Catedralei Episcopale.

După citirea Sfintei Evanghelii, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan a rostit un cuvânt de învăţătură în care a extras din epistolele soborniceşti ale Sfântului Apostol Petru îndemnuri privitoare la modul în care trebuie să ne trăim libertatea, indicând şi sursa reală de încurajare şi de răbdare de care avem nevoie în această perioadă:

„Cinstirea sfinţilor se împlineşte cunoscându-le viaţa şi urmându-le cuvântul.

În vremuri precum cele pe care le trăim, avem mare nevoie de două lucruri: de mângâiere, ca să nu cădem în descurajare, şi de răbdare multă, ca să treacă valul.

De unde luăm această mângâiere şi duhul răbdării? Din Sfânta Scriptură, pe care Sfântul Apostol Pavel o numeşte «izvor de mângâiere şi de răbdare».

«Binecuvântat fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Care, după mare mila Sa, prin învierea lui Iisus Hristos din morţi, ne-a născut din nou, spre nădejde vie, spre moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi neveştejită, păstrată în ceruri pentru voi» (I Petru 1, 2-3).

Primim în viaţa noastră tot felul de îndemnuri şi sfaturi ca, în libertate, să alegem.

Ni se spune adesea că viaţa noastră se desfăşoară doar aici, pe pământ, că viaţa se sfârşeşte la mormânt, că totul se petrece aici şi se cuvine a trăi această viaţă, pentru că este scurtă, iar după mormânt nu ar mai fi nimic.

Sfântul Apostol Petru ne spune că avem «nădejde vie», «o moştenire nestricăcioasă în ceruri».

Viaţa de pe pământ este doar prima parte a vieţii noastre, cea adevărată şi deplină începe după trecerea noastră prin această lume.

Ascultând vocea celor dintâi, trăim ca şi când Dumnezeu nu ar exista.

Aceasta este secularizarea. Să trăieşti ca şi cum Dumnezeu nu ar exista, ca şi cum nu ar fi veşnicie, ca şi cum rolul Bisericii este de tăgăduit, iar Scriptura nu ar spune adevărul. Alegerea este a noastră.

Ascultăm de cei care ne spun că totul este aici, sau de Sfânta Scriptură – izvorul mângâierii şi al răbdării – că cetatea noastră cea adevărată nu este aici, ci în ceruri?”

Totodată, Părintele Mitropolit Teofan a vorbit despre modul în care duhul lumii de astăzi, sub aparenţa libertăţii fără responsabilitate, încearcă să se insinueze în viaţa fiecăruia:

«Sunteţi ca nişte prunci de curând născuţi, dorind laptele cel duhovnicesc şi neprefăcut, ca prin el să creşteţi spre mântuire. De vreme ce aţi gustat şi aţi văzut că bun este Domnul. Apropiaţi-vă de El, piatra cea vie» (I Petru 2, 2-4)

Suntem aşezaţi în faţa unei duble alegeri.

Ni se oferă, de cele mai multe ori, în viaţa obişnuită, hrană chimizată, băutură prefăcută, frumuseţe contrafăcută.

Acest simulacru de frumuseţe devine o frumuseţe luciferică, adică doar aparenţa unei frumuseţi, şi mult duh găunos în realitate.

Ni se amintesc tot felul de lucruri pe care ar trebui, după dorinţa lor, să le îmbrăţişăm cu grabă: să supunem copiii noştri la educaţia sexuală în şcoli, să acceptăm tot felul de forme de căsătorie, să acceptăm sinuciderea asistată, pentru că bătrâneţea este grea – iată ce ne şopteşte, ca un cântec de sirenă, duhul acestei lumi, ca noi să ne aruncăm disperaţi întru adâncuri.

În faţa acestei perspective, Sfântul Apostol Petru ne propune «laptele cel duhovnicesc şi neprefăcut». Ce înseamnă acestea? Înseamnă Pâinea cea spre fiinţă, Apa cea Vie – Hristos Domnul.

Euharistia, rugăciunea şi familia proprie sunt cei trei stâlpi care ne ajută să nu fim luaţi de valul acestei lumi.

«Trăiţi ca oamenii liberi, dar nu ca şi cum aţi avea libertatea drept acoperământ al răutăţii, ci ca robi ai lui Dumnezeu». (I Petru 2, 16) «Lumea vă făgăduieşte libertate, fiindcă oamenii lumii sunt ei înşişi robii stricăciunii, fiindcă ceea ce te biruieşte, aceea te şi stăpâneşte». (II Petru 2, 16)

Cel mai mare dar al lui Dumnezeu este libertatea, pe care omul o dobândeşte mărturisind Adevărul.

Diavolul doreşte ca cel mai mare dar să îl transforme în libertate neasumată corespunzător – tirania libertăţii.

Libertatea cea adevărată este dobândită în relaţie cu Domnul Hristos, când omul primeşte putere să domnească peste patimi”.

La finalul Sfintei Liturghii, în cuvântul de mulţumire, Părintele Episcop Ignatie a caracterizat slujba hramului Catedralei Episcopale din Huşi ca fiind un moment de tihnă sufletească şi un prilej de a deveni oameni frumoşi:

„Momentele de har, de multă tihnă sufletească şi de bucurie pe care ni le dăruieşte Dumnezeu, cu atâta îmbelşugare, în cadrul Sfintei Liturghii, ne îndatorează să Îi aducem slavă.

Îi mulţumim Domnului pentru ceasurile când, fiecare, în parte, am decis să devenim mai frumoşi.

Omul care se roagă decide să devină un om frumos.

Învăţăm de la Sfântul Apostol Petru fervoarea credinţei, iar de la Sfântul Apostol Pavel intensitatea slujirii şi a propovăduirii cuvântului lui Dumnezeu.

Sfinţii Apostoli să ne inspire să fim trăitori autentici şi martori frumoşi ai lui Hristos, într-o lume care abdică de la valorile perene ale Evangheliei”!

Totodată, în cuvântul său, Părintele Episcop Ignatie a mulţumit Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Teofan pentru dragoste, pentru osteneală şi pentru bucuria cu care a venit la hramul Catedralei Episcopale, mărturisind totodată disponibilitatea pe care, permanent, Înaltpreasfinţia Sa a manifestat-o faţă de Episcopia Huşilor.

Ierarhul Huşilor a adresat mulţumiri şi Preasfinţitului Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, şi Preasfinţitului Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor pentru împreuna slujire.

A mulţumit, de asemenea, domnului Dumitru Buzatu, preşedintele Consiliului Judeţean Vaslui, pentru prezenţă şi pentru sprijinul acordat proiectelor culturale şi social-filantropice derulate de Episcopia Huşilor.

Toţi credincioşii au primit, la plecare, potrivit tradiţiei de hram, pachete cu alimente.

Slujba Sfintei Liturghii din ziua hramului a fost transmisă live pe pagina de facebook episcopiahusilor.ro și pe site-ul Doxologia.

foto credit: Oana Nechifor