Din soborul slujitorilor a făcut parte și părintele consilier eparhial Vladimir Beregoi.

În cuvântul de învățătură, Ierarhul Hușilor a făcut referire la modul în care Sfânta Parascheva și-a asumat în propria viață cuvintele Evangheliei:

«Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul?» (Marcu 8, 36)

„Memoria zilei de astăzi ne pune spre aducere aminte pe cea care o simțim și o considerăm «Ocrotitoarea Moldovei» sau, după cum o numim în Acatist, «Sfânta Parascheva, mult folositoare».

Pasajul evanghelic rânduit în cadrul Sfintei Liturghii este cel pe care îl auzise și Sfânta Parascheva, când copilă fiind, s-a dus la biserică și a auzit din gura slujitorului lui Hristos cuvântul acesta: «dacă vrea să vină cineva după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie».

Aflăm din viața Sfintei Parascheva că, în urma auzirii acestui cuvânt, în inima ei s-a aprins acest dor, de a lăsa totul în urma ei, tot ce ține de efemeritatea acestei lumi, și de a-L urma pe Hristos.

Nu știm cât a înțeles Sfânta Parascheva din acest cuvânt, însă putem intui că mintea ei de copil a priceput foarte ușor indemnul «să-mi urmeze Mie». Probabil nu înțelegea ce înseamnă să se lepede de sine și să-și ia crucea. A luat din cuvântul lui Hristos ceea ce rezona cu structura ei interioară, sufletească.

Nu poți să iei crucea lui Hristos, să te lepezi de sine, fără să Îl urmezi pe El.

Urmarea lui Hristos presupune ca nimic din lumea aceasta să nu fie mai atractiv, nici bogății, nici slavă. Toate să pălească în fața asumării lui Hristos ca sensul absolut al vieții.

Biserica a rânduit să o cinstim pe Sfânta Parascheva atât de frumos, pentru că ea a luat foarte în serios cuvintele lui Hristos. Le-a tratat cu maximă responsabilitate, metabolizându-le în carnea și sângele ei. Altfel nu ar fi putut să trăiască o viață de asceză, de milostenie, dăruind săracilor hainele pe care le primea de la părinții ei, care erau bogați.

Fără această umplere de Hristos nu putem să înțelegem cu adevărat ceea ce ne grăiește El”.

Preasfinția Sa a vorbit despre atenția pe care ar trebui să o acordăm vieții noastre lăuntrice, premisă pentru o viață frumoasă și echilibrată:

„Sfânta Parascheva a înțeles mai bine ce înseamnă grija pentru suflet. În troparul ei ni se spune, atât de sugestiv și frumos,  că a urmat pe Hristos și lucrând, a învățat să nu se uite la trup, la ceea ce este trecător, efemer, ci a purtat grijă de sufletul ei, de ceea ce este cu adevărat nemuritor.

Această grijă de suflet a adus îngeri în viața ei.

Dacă noi am învăța să avem grijă de suflet cel puțin – procentual vorbind - cât avem grijă de trup, atunci am fi oameni frumoși la minte și la inimă, frumoși în tot ceea ce facem din punct de vedere spiritual.

Este firesc să avem grijă de trup, de sănătatea lui – care este un dar și o binecuvântare de la Dumnezeu.

Într-o măsură mult mai deplină, atunci când ne îngrijim de sufletul nostru, când îl plivim de buruienile păcatului, ale urii și ale răutății, pe care le cultivăm în mod premeditat, vor veni îngerii să cânte în viața noastră, iar sufletul nostru va fi ca un cer în care ni se arată Dumnezeu.

Așa a trăit Sfânta Parascheva. Viața ei a fost încopciată în împlinirea cuvântului lui Hristos, în nevoință foarte multă și în dragoste față de cei sărmani.

Dumnezeu a rânduit să nu ducă o viață lungă pe acest pământ. Avea în jur de 25 de ani când a fost chemată la Mirele ei Cel ceresc, Hristos, pe care L-a iubit atât de mult și Căruia i-a dăruit integral, fără intermitențe, viața ei, tinerețea ei.

Puterea de a dărui tinerețea ei lui Hristos s-a datorat părinților ei, care au educat-o, care i-au deschis inima, ca să poată primi cuvintele lui Dumnezeu”.

Totodată, Părintele Episcop Ignatie a arătat că lectura Sfintei Scripturi este sursă de echilibru și de curățire a minții:

„Câți dintre noi reușim să ne schimbăm viața, cu adevărat, după ce auzim cuvântul lui Hristos?

Pentru câți dintre noi cuvântul Evangheliei devine o realitate existențială, o referință permanentă a vieții noastre?

Câți dintre noi avem un cuvânt al Evangheliei pe care să ni-l asumăm atât de puternic încât să devină sensul vieții noastre?

Trăim în degringoladă, în debusolare spirituală, suntem atât de confuzi și ne împrăștiem ființa noastră pentru că nu am găsit încă acel cuvânt al lui Hristos, care să ne redea unitatea ființei noastre, zdrobită de păcat și patimi.

Atunci când ne aflăm în momente de încercare și de răscruce, când simțim că nimic nu se leagă în viața noastră, să punem mâna pe Sfânta Scriptură.

Atunci când simțim că rătăcim, că ne pierdem orice speranță, este nevoie să punem mâna pe cuvântul lui Dumnezeu, pe Sfânta Scriptură, pentru a ne limpezi gândurile, pentru a ne igieniza mintea tulburată și întunecată de tot ceea ce este rău în lumea aceasta.

Să ne ajute Sfânta Parascheva să găsim cuvântul lui Hristos care să devină sensul vieții noastre, hrana minții și a inimii noastre.

Când cuvintele lui Dumnezeu devin viața omului, oricâte încercări ar veni asupra lui, le poate depăși mai ușor.

Omul are nevoie să ia în mintea și în inima lui un cuvânt care să nu aibă în el nimic din ceea ce are cuvântul nostru omenesc - păcat, duh de dezbinare sau întunecime.

Cuvântul lui Hristos înseamnă lumină, unitate și foarte multă pace interioară”.