Din soborul slujitorilor au făcut parte și părinții consilieri eparhiali Eduard Irimiea și Ciprian Aurelian Tacu, și părintele protopop Vasile Lăiu.

În cuvântul de învățătură adresat celor prezenți, Părintele Episcop Ignatie a vorbit despre mesajul central al cărții profetului Osea, sărbătorit în data de 17 octombrie de Biserica Ortodoxă:

„Memoria liturgică a zilei de astăzi ne pune spre pomenire pe unul dintre profeții Vechiului Testament: Sfântul Proroc Osea. A trăit în secolul al IX-lea înainte de Hristos.

Sfântul Proroc Osea este cel care ne transmite că relația cu Dumnezeu este aidoma cu relația dintre mire și mireasă.

Așa cum mirele și mireasa își făgăduiesc, prin Taina Nunții, dragoste, fidelitate, răbdare, disponibilitate, jertfă, unul față de celălalt, la fel, sufletul nostru - care este mireasa, iar Dumnezeu - Mirele, ar trebui să manifeste iubire, încredere, fidelitate și jertfă.

Sfântul Proroc Osea este cel care numea, în vremea sa, pe poporul lui Israel, «popor desfrânat», când acesta decidea să se închine la zeii proiectați de mintea omului. Îi numea astfel în sensul că nu își respectau fidelitatea față de Dumnezeu, de a-I dărui dragostea lor și întreaga lor credință.

Când citim în Vechiul Testament, mai ales la proroci, texte în care ei admonestează Poporul ales, numindu-l «popor desfrânat», acestea au sensul de infidelitate față de Dumnezeul Cel adevărat.

Când păcătuim, noi devenim infideli lui Dumnezeu. I-am promis lui Dumnezeu, prin Tainele Bisericii și prin rugăciunile noastre, să Îi dăruim viața noastră, întreaga noastră existență. Ar trebui să fim fideli acestei promisiuni.

Din păcate, nu reușim, pentru că suntem slabi și avem mai ușor tendința de a accepta răul în viața noastră, decât de a ne nevoi pentru a ne îndrepta, pentru a smulge din suflet buruienile păcatului, ale urii, ale invidiei și ale oricărei patimi.

În limba greacă,  substantivul «suflet» - psychí - este de genul feminin. În literatura filocalică, când un monah decide să Îi dăruiască lui Dumnezeu sufletul său, îl dăruiește cu gândul că sufletul este «mireasa» lui Hristos. Fiind «mireasa» lui Hristos, sufletul trebuie să caute să Îl odihnească pe Mire, să se comporte cu sfială, să nu se abată de la nimic care poate să diminueze intensitatea dragostei față de El”.

Ierarhul Hușilor a subliniat puterea de regenerare sufletească pe care o dă pocăința sinceră:

«Găsiţi rugi de pocăinţă, întoarceţi-vă către Domnul şi-I ziceţi Lui: "Iartă-ne orice fărădelege, ca să ne bucurăm de milostivirea Ta şi să aducem, în loc de tauri, lauda buzelor noastre». (Osea 14, 3)

„Sfântul Proroc Osea ne dă o soluție pentru atunci când ne lăsăm prinși în mrejele păcatului. Ne spune ce ar trebui să facem pentru a ne bucura de milostivirea Sa, de mila și de mângâierea Sa.

Toți avem nevoie de mângâiere de la Dumnezeu.

Nimeni nu ne poate atinge sufletul cum o face Domnul cu mângâierea Sa, oricâtă dragoste ne-ar împărtăși și oricâtă pace și seninătate ar avea în suflet.

Sfântul Proroc Osea ne spune: «Găsiţi rugi de pocăinţă» – încercati să vă rugați cu propriile cuvinte, părându-vă rău de relele pe care le faceți. Dumnezeu este atât de generos încât ne dă mult mai mult decât merităm.

Să ne gândim la următoarea imagine: când păcătuim este ca și cum am arunca noroi pe rochia unei mirese, la nuntă. Cât de urât este acest lucru! Așa este când păcătuim. Aruncăm noroi pe sufletul nostru.

Dumnezeu este atât de bun încât, numai un firicel de gând de pocăință dacă îndreptăm spre El, ne înviază. Simțim atunci că ne-a iertat.

Prorocul Osea ne recomandă o rugăciune foarte frumoasă: «Iartă-ne orice fărădelege, ca să ne bucurăm de milostivirea Ta şi să aducem, în loc de tauri, lauda buzelor noastre».

După ce Domnul ne iartă, vine și milostivirea Sa. Din păcate, noi căutăm mângâiere, dar nu cerem iertare pentru păcatele noastre.

Ori de câte ori păcătuim, să facem o rugăciune, până să ajungem la Spovedanie”.

În cadrul Sfintei Liturghii, Părintele Episcop Ignatie a hirotonit întru preot pe diaconul Alin Popa, cel care va fi paroh al credincioșilor din localitatea Crâng. La finalul slujbei, Preasfinția Sa l-a instalat pe noul paroh, oferindu-i Sfânta Evanghelie,  Sfânta Cruce și cheile sfântului locaș.