Înainte de acest eveniment, Părintele Episcop Ignatie a vizitat șantierul bisericii din filia Polocin, cu hramurile „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” și „Sfinții Ioachim și Ana”, care aparține de parohia Pogonești.

După slujba de sfințire a clopotelor, Preasfințitul Ignatie a ținut celor prezenți un scurt cuvânt de învățătură. Acesta a evidențiat rolul clopotelor în viața liturgică a parohiei, dar și însemnătatea lor legată de unele evenimente din comunitate.

Prin slujba pe care noi am săvârșit-o acum, i-am cerut lui Dumnezeu ca glasul clopotelor, pe care le avem în fața noastră, să fie cel care să ne impulsioneze spre apropierea de Casa Domnului, să ne invite să lăsăm cele care țin de lumea aceasta și să venim să ne hrănim cu cele duhovnicești.

Acesta este rostul sunetului clopotelor, să ne amintească de vremea rugăciunii, să lăsăm totul, ca prin ofranda inimii și a minții noastre, Dumnezeu să vină cu harul Său în viața noastră. Îmi aduc aminte, copil fiind, că de fiecare dată când era vreme rea, grindină sau fulgere, primul gând al creștinilor de la sat era să meargă cineva cât mai repede la biserică și să tragă clopotele. După ce se trăgeau clopotele, vremea se liniștea.  Era lucrarea lui Dumnezeu.

Am nădejde că aceste clopote, prin sfințirea lor, sunt cele care, pe lângă faptul că ne aduc aminte de rugăciunile săvârșite la biserică, vor fi o binecuvântare și pentru satul acesta.

Iarăși, îmi aduc aminte cu aceeași pregnanță, de zilele de sâmbătă seara sau de ajunul praznicelor, când se trăgea clopotul de vecernie, noi lăsam toate cele ale câmpului și ne îndreptam spre casă. Dacă mai aveam timpul necesar să ne pregătim, mergeam și la vecernie.

Sunetul clopotului de sâmbătă seara, când preotul începea vecernia era pentru noi înștiințarea că nu mai trebuie să mai muncim, pentru că a început liturgic ziua de duminică.

Nu știu câți mai țin lucrul acesta. Vă puteți da dumneavoastră răspunsul. Părintele intră cu siguranță la vecernie. Bine ar fi să lăsați toate, când auziți clopotele și să veniți și la vecernie, cu atât mai mult la liturghie în duminici și sărbători.

Îl felicit pe părintele Vasile Mihăiță Maximoiu, care împreună cu dumneavoastră, creștinii din această parohie, a putut aduce la bun sfârșit această lucrare. Dumneavoastră îl sprijiniți și îl încurajați.

Noi, slujitorii lui Dumnezeu facem totul cu conștiința că tot ceea ce dăruim noi, o facem pentru Dumnezeu. Nu luăm nimic din lumea aceasta cu noi, tot ceea ce facem aici va rămâne celor care vin după noi. Poate cei care vin după noi se vor ruga pentru sufletele noastre, spunând „dă-le, Doamne, mântuire! Dăruiește-le lumină, căci oamenii aceștia au lăsat ceva de care noi ne bucurăm aici, o biserică, un clopot, o casă parohială.” Toate acestea sunt urme ale trecerii noastre prin lumea aceasta.

La final, Părintele Episcop a mulțumit părintelui protopop de Bârlad, Vasile Lăiu, preoților prezenți, domnului primar, autorităților locale și tuturor credincioșilor prezenți la acest eveniment. Credincioșii au fost îndemnați să continue frumoasa colaborare cu părintele lor duhovnicesc, mai ales că biserica de la Polocin trebuie cât mai curând să îmbrace veșmântul luminos al sfințirii.