Din soborul slujitorilor au făcut parte și părintele consilier eparhial Eduard Irimiea, părintele protopop Marius Cătălin Antohi și părintele paroh Iulian Ștefan.

În cuvântul său, Ierarhul Hușilor, pornind de la un îndemn al Înțeleptului Solomon, a vorbit despre maniera în care putem să stingem mânia și starea de potențial conflict cu cei din jur:

În momentele în care Dumnezeu ne dăruiește harul Său și liniște, avem disponibilitatea de a primi în inimă cuvântul Său, cuvânt care ne hrănește, ne luminează și ne ajută să putem înainta înspre Împărăția Cerurilor.

Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, care se săvârșește exclusiv în Postul Mare, este un răstimp de pregătire, de rugăciune mai intensă, de înfrângere a patimilor care ne domină, un răstimp de atenție mai multă înspre cei sărmani, un răstimp de pregătire pentru a ne putea bucura de Praznicul Învierii Domnului.

«Un răspuns blând domoleşte mânia, iar un cuvânt aspru aţâţă mânia» (Pildele lui Solomon 15, 1)

Din nefericire, când se iscă o situație de conflict, de ceartă, nu reușim să avem starea de liniște, de blândețe în fața celui care este deja mânios și suficient de aprins încât să mai aibă el însuși puterea să stingă patima mâniei.

Înțeleptul Solomon ne spune că atunci când cineva se mânie îl putem liniști prin blândețe, prin calm. Este foarte greu, pentru că mânia este mult mai contagioasă decât blândețea.

 Este suficient ca cineva să se tulbure, ca noi să ne lăsăm afectați de patima mâniei.

În gândirea Părinților Bisericii, mânia este «nebunie curată».

Foarte rar ne este dat să vedem situații în care unul se  enervează, iar celălalt își păstrează calmul. În cele mai multe cazuri, când se enervează unul, celălalt se enervează și mai strașnic, se iscă o ceartă groaznică, cu jigniri, foarte greu de suportat de ambii. Asemenea momente de conflict sfârșesc într-o ură între cei doi, care foarte greu se vindecă. Își declară amândoi răzbunare, cu orice preț.

Perioada Postului Mare ne cheamă să disciplinăm din patimile care simțim că ne domină, cărora că le-am devenit sclavi de bunăvoie.

În situațiile de tulburare, cel mai înțelept este să ne păstrăm starea de blândețe. Celălalt va avea ocazia să se vadă, în blândețea noastră, ca într-o oglindă, descoperind, el însuși, cât de hidos este când se mânie. Știm cu toții fizionomia omului mânios, nervos. Are o privire la care ne este greu să ne uităm.

Mânia poate fi diminuată prin blândețe. Dacă răspundem la mânie tot cu mânie, nu facem altceva decât să punem -așa cum ne exprimăm în limbaj popular-, «gaz pe foc». Amplificăm mânia.

Să ne rugăm lui Dumnezeu să rămânem blânzi când cel de lângă noi este mânios, ca astfel să mai diminuăm din iminenta ceartă sau stare de neliniște.