Prima localitate vizitată de Părintele Episcop Ignatie a fost satul Huc, Parohia Siliștea, iar cu acest prilej, clericii au oficiat slujba de sfințire a locului unde se va construi biserica cu hramul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”.

În cuvântul de învățătură rostit la final, chiriarhul a afirmat că biserica este locul în care Îl întâlnim pe Dumnezeu: Din dragostea și harul Său, Dumnezeu ne vindecă, când noi suntem părtași la Tainele Bisericii.

Oriunde ne-am duce în lumea aceasta, peste tot, este multă neliniște, gălăgie și mult duh de dezbinare. Biserica este locul păcii și al liniștii, pentru că Cel care este Capul Bisericii – Hristos, Mântuitorul nostru – este Pacea, Lumina și Unitatea noastră. Din Biserică, primim puterea ca noi înșine, creștini fiind, să devenim purtători de pace, lumină și multă unitate, acolo unde Dumnezeu ne-a așezat pe fiecare dintre noi, în viața de familie sau de mănăstire, în demnitățile publice și în casele noastre.

Ritualul de sfințire (punerea pietrei de temelie) coincide cu unul dintre evenimentele biblice. Patriarhul Iacov, în drumul lui spre Mesopotamia, s-a oprit și a adormit într-un loc, unde a avut o vedenie – o scară, pe care se coborau și urcau îngerii lui Dumnezeu. Când s-a trezit, după această vedenie atât de frumoasă și dătătoare de liniște, patriarhul Iacov a așezat o piatră și a turnat peste aceasta untdelemn (ulei), spunând: «locul acesta se va numi Betel (casa lui Dumnezeu)». Orice biserică este «casa lui Dumnezeu», locul unde Îl întâlnim pe Dumnezeu.

Preasfințitul Părinte Episcop Ignatie și-a exprimat nădejdea, că săvârșirea acestei biserici se va face curând, cu ajutorul lui Dumnezeu și al oamenilor de bine.

Amânarea este a celui rău, în timp ce hărnicia și mobilizarea sunt daruri de la Dumnezeu.

Tot ceea ce începem cu Dumnezeu, va ajunge la bun sfârșit.

La final, Părintele Episcop le-a mulțumit tuturor celor care au avut curajul, în aceste vremuri dificile, de a ridica un lăcaș de cult în satul Huc, Parohia Siliștea. Preasfinția Sa a mulțumit părintelui paroh Ionel Hrestic de la Parohia Siliștea și coordonatorul lucrărilor la această biserică nouă, precum și părintelui Vasilică Paraschiv de la Parohia Parpanița. De asemenea, ierarhul i-a mulțumit domnului primar al comunei Todirești, Petrică Simiuc, domnului viceprimar, precum și tuturor autorităților locale implicate în acest demers.

Satul în care este înhumat mareșalul Constantin Prezan va avea un nou locaș de închinăciune

În continuare, Preasfințitul Părinte Ignatie a oficiat slujba punerii pietrei de temelie pentru viitoarea biserică din satul Schinetea. Noul locaș de cult, închinat Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, va avea hramul „Acoperământul Maicii Domnului”. De remarcat faptul că de satul Schinetea este legat și numele eroului din Primul Război Mondial, Mareșalul Constantin Prezan, înmormântat în această localitate și care a avut o dorință arzătoare ca în acest loc să fie construită o biserică. 

Prin implicarea părintelui Andrei Bogdan de la Țibăneștii Buhlii, cu susținerea Primăriei comunei Dumești, cu sprijinul Consiliului Județean Vaslui și cu efortul credincioșilor, acest vis devine realitate. La sfârșitul evenimentului, Părintele Episcop a afirmat: Prin slujba pe care am săvârșit-o, am pus începutul unei lucrări frumoase – intenția de a avea o biserică, un loc în care să fie slăvit Dumnezeu.

Din nefericire, oriunde ne-am duce în lumea aceasta, găsim duh de dezbinare, de neliniște și multă frământare. Biserica, lăcașul de rugăciune și «casa lui Dumnezeu», este locul în care întotdeauna găsim duh de pace, de unitate și multă binecuvântare.

Trebuie să avem conștiința că, atunci când intrăm într-o biserică, suntem în casa lui Dumnezeu.

Când suntem invitați la cineva, la un prânz sau la o cină, odată ce am pășit pragul casei celui care ne-a poftit, ne supunem rigorilor de conduită ale acelei case. Niciodată nu vom merge cu pretențiile sau capriciile noastre.

La fel, când venim la biserică, la slujba de dimineață sau de seară, și mai ales la Sfânta Liturghie, ar trebui să ne supunem duhului pe care Dumnezeu ni-l împărtășește, să luăm ceva din modul cum ni Se descoperă Dumnezeu.

Pentru aceasta mergem la biserică – să dobândim modul de viețuire (într-o exprimare modernă – stilul de viață) descoperit în Evanghelie, «stilul de viață» al lui Hristos.

Nu putem dobândi acest mod de viață în Hristos, decât participând la slujbele Bisericii, mai cu seamă la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, când Hristos Însuși ni Se dăruiește, în Sfânta Împărtășanie. Prin invocarea Duhului Sfânt în rugăciune, pâinea și vinul sunt transformate în Trupul și Sângele lui Hristos, Care ne îndumnezeiesc, făcându-ne părtași vieții lui Hristos.

Mulți oameni spun că nu e nevoie să meargă la biserică, invocând ca motivație faptul că au o relație personală (intimă) cu Dumnezeu, acasă, în cămăruța lor, și nu au nevoie de un intermediar, care este preotul sau episcopul.

A veni la biserică este exact același lucru cu dorința de a bea o apă bună, dintr-un izvor.

Dacă vă voi spune că la doi pași de dumneavoastră este un izvor cu apă rece, foarte bună și limpede, iar la o oarecare distanță, este un robinet cu apă, cu siguranță, cei mai mulți dintre dumneavoastră, veți alege apa de izvor.

Este esențială și relația noastră personală cu Dumnezeu, însă avem nevoie să mergem la izvor.

În general, oamenii care vin la biserică, știu să se roage și acasă, însă cei care nu vin la biserică, nu știu nici să se roage acasă.

În biserică, prin participarea la sfintele slujbe, se consolidează relația noastră cu Dumnezeu.

Cu toții știm care este diferența dintre online și offline. Nu putem avea o relație cu cineva pe care îl iubim, doar în mediul online. Mediul online suplinește faptul că, din anumite motive, cineva nu poate fi prezent fizic, lângă noi.

Cu siguranță, niciun părinte nu s-ar putea împăca cu gândul că unul dintre copii ar vrea să se vadă cu ei doar online, ar fi o mare dezamăgire pentru acei părinți.

În același fel, trebuie să vedem diferența dintre a veni la biserică, și a ne gândi că putem avea o relație exclusivă cu Dumnezeu, numai acasă. Acasă suntem în mediul «online», iar la biserică suntem în mediul «offline», ne întâlnim, fizic, cu tot ceea ce înseamnă Dumnezeu – har, binecuvântare, lumină și foarte multă pace.

De asemenea, Părintele Episcop Ignatie a explicat etimologia cuvântului arhaic «untdelemn», care se referă la uleiul de măsline («untul din lemnul de măslin»), și a amintit de evenimentul biblic (Facere 28) de care este legat ritualul de sfințire (punerea pietrei de temelie):

Patriarhul Iacov, în drumul lui spre Mesopotamia, s-a așezat să se odihnească, și-a pus drept căpătâi o piatră, și a adormit. Iar în vis, a avut o vedenie foarte frumoasă – o scară de la cer la pământ, pe care se coborau și se urcau îngerii lui Dumnezeu. Când s-a trezit patriarhul Iacov, simțind că acel loc este al lui Dumnezeu, a turnat peste piatră untdelemn, și a numit locul acela Betel (casa lui Dumnezeu).

Preasfinția Sa și-a exprimat nădejdea că lucrarea aceasta, începută prin punerea pietrei de temelie, se va săvârși curând, explicând faptul că hărnicia, implicarea și dorința de a face un lucru bun sunt întotdeauna de la Dumnezeu.

La final, Părintele Episcop a mulțumit domnului primar, pentru dorința sa de a ridica o biserică, rugându-l să rămână consecvent, precum și domnului Ciprian, cel care a donat pământul pe care se va ridica biserica. Totodată, a adresat mulțumiri clericilor prezenți la slujbă, părintelui protopop de Vaslui, Adrian Chirvasă, domnului președinte al Consiliului Județean Vaslui, Dumitru Buzatu, precum și tuturor credincioșilor aflați la slujba de sfințire.