În cuvântul adresat celor prezenți, Ierarhul Hușilor a vorbit despre atitudinea pe care trebuie să o avem atunci când ne străduim să împlinim binele, însă primim opusul:

«Cel ce caută binele dobândește bunăvoința Domnului, iar cel ce umblă după rău va da peste el.» (Pildele lui Solomon 11, 27)

În cadrul Liturghiei Darurilor mai înainte sfințite, Biserica a rânduit să fie citite două pasaje scripturistice – unul din Cartea Facerii și al doilea din Cartea Pildele lui Solomon.

Lectura scripturistică din Cartea Facerii ne transmite mesajul că noi, prin post, călătorim, aidoma evreilor prin pustiu, înspre Țara Făgăduinței. Pustiul este nevoința postului, dezrădăcinarea patimilor, renunțarea la vicii, iar Pământul Făgăduinței este Învierea lui Hristos, care ne înviază și pe noi din moartea păcatului.

Toată perioada Postului Mare este o permanentă nevoință de a ne răstigni patimile, păcatele, pentru ca să ne putem bucura de Înviere.

Cea de-a doua lectură biblică (scripturistică), din Pildele lui Solomon, are menirea de a ne ajuta să dobândim înțelepciunea, care este ca o făclie în pelerinajul nostru înspre Împărăția lui Dumnezeu.

Fiecare verset care a fost rânduit în această seară, din Pildele lui Solomon, ar putea să constituie un deziderat, un far călăuzitor, pentru viața noastră spirituală.

Avem în adâncul conștiinței noastre înrădăcinată dilema: „Încerc să fac binele, dar îmi iese numai răul. Mă comport, față de cei din jurul meu, dăruindu-le binele, și ei îmi răsplătesc cu rău”.

Se pare că, pentru cei care săvârșesc binele, lucrurile nu curg într-o manieră liniară, ci foarte anevoioasă. Iar celor care fac răul, parcă le merge mult mai bine, se descurcă mult mai bine.

Dumnezeu, prin înțeleptul Solomon, ne încredințează că, în fața Lui, dacă noi vom căuta binele, ne vom bucura de bunăvoința și dragostea lui Dumnezeu. Prin urmare, nu este nevoie să așteptăm răsplată sau recunoștință din partea oamenilor, ori de câte ori săvârșim binele.

Din păcate, inclusiv momentele în care manifestăm recunoștința față de binele de care ne-am bucurat, sunt interesate, au îndărătul lor un interes meschin (urmărim anumite foloase, să profităm, chiar și în momentele în care ne propunem să fim recunoscători).

Preasfinția Sa a insistat asupra realității că răul săvârșit asupra celorlalți se întoarce în viața proprie:

În momentele în care facem binele, iar cei din jurul nostru, în loc să ne fie recunoscători, aruncă în noi cu țepușele disprețului, ale răutății și ale calomniei, mângâierea noastră ar trebui să vină din faptul că Dumnezeu este binevoitor față de noi. Aceasta este cea mai frumoasă binecuvântare, cel mai minunat dar pe care îl primim de la Dumnezeu.

Cuvântul Înțeleptului Solomon – oricine săvârșește binele se va bucura de bunăvoința lui Dumnezeu – poate să fie pentru noi o încurajare, o mângâiere, în momentele în care cei din jurul nostru se dovedesc a fi nerecunoscători.

În contrast cu cei fac binele, oamenii care urmăresc răul – ne spune Înțeleptul Solomon – vor da peste acest rău. Dacă ne propunem să facem rău aproapelui nostru, va veni un moment în care răul pe care l-am aruncat asupra lui se va întoarce asupra noastră, va avea efect de bumerang.

Dumnezeu nu lasă ca cineva care beneficiază de dragoste, de bunăvoință, de binele săvârșit, să se comporte cu răutate. Vine un moment în care plătim cu toții (un moment de scadență), mai ales atunci când nu ne așteptăm, exact ca în situația celor care au fost contemporani cu Noe – trăiau în dezmăț, în desfrânare, și a venit pe neașteptate potopul, și i-a luat pe toți prin surprindere.

Când urmărim răul, vom da peste rău. Dumnezeu îngăduie să primim această scadență pentru ceea ce am făcut, mai ales în momentele de liniște. Cu cât am terorizat, am distrus sufletul cuiva care a fost nevinovat, cu atât puterea (impetuozitatea) pedepsei lui Dumnezeu este pe măsură, și ne dărâmă, ne zdrobește.

Domnul să ne ajute să săvârșim binele, ca să ne putem bucura de bunăvoința Sa.