Din soborul slujitorilor au făcut parte și părintele protopop Adrian Chirvasă și părintele paroh Bogdan Apostu.

În cuvântul adresat celor prezenți, Ierarhul Hușilor a vorbit despre importanța ridicării unui locaș de cult:

I-am cerut lui Dumnezeu ajutor, binecuvântare și har, prin slujba săvârșită, ca în acest loc să fie ridicată o biserică, unde va fi slăvit Numele Său, unde veți deprinde modul de viețuire în Hristos.

Orice biserică, zidită ca dar al omului pentru Dumnezeu, odată cu sfințirea ei, devine – așa cum spune Părintele Patriarh Daniel – un dar al lui Dumnezeu pentru oameni, devine o poartă a Cerului – așa cum ni se spune în Sfânta Scriptură.

Rânduiala de slujbă este o transpunere a unui eveniment biblic – momentul în care Patriarhul Iacov se îndrepta înspre Mesopotamia. Obosit fiind, s-a așezat să se odihnească și și-a pus drept căpătâi o piatră. În timpul odihnei a avut un vis frumos, în care a văzut o scară, ridicându-se înspre cer (vârful ei atingea cerul). Pe aceasta se coborau și urcau îngerii lui Dumnezeu.

Dumnezeu i S-a arătat și i-a spus că acolo este un loc de preaslăvire a Numelui Său. S-a trezit, a turnat untdelemn peste piatra pe care s-a odihnit, și a numit locul acela Betel (în limba ebraică înseamnă «casa lui Dumnezeu»).

Când s-a rugat Domnului ca să sfințească templul pe care l-a zidit în Numele Său, Înțeleptul Solomon I-a cerut ca „ochii lui Dumnezeu să fie pururea îndreptați” înspre acel templu, „în care Se sălășluiește Numele lui Dumnezeu”.

Pentru mentalitatea ebraică, a invoca Numele lui Dumnezeu coincidea cu simțirea prezenței lui, nu era doar o simplă emisie fonică.

Când chemăm Numele lui Dumnezeu, avem conștiința că noi chemăm prezența Sa în viața noastră. Acest lucru îl știu cel mai bine Părinții isihaști – cei care s-au îndeletnicit cu Rugăciunea lui Iisus. Chemarea Numelui lui Iisus înseamnă venirea lui Iisus, ca prezență, în inima rugătorului.

Acest lucru se întâmplă ori de câte ori venim la biserică: slăvim prezența lui Dumnezeu, căutăm să simțim această prezență a Sa, și ne-o adâncim înlăuntrul inimii noastre.

Dacă Iacov, în vedenia lui, a văzut îngerii care se coborau și urcau pe acea scară, la Sfânta Liturghie, la modul real, în chip tainic, se coboară Însuși Domnul îngerilor – Iisus Hristos. El se jertfește pe Sfânta Masă, în chip nesângeros, dăruindu-ni-Se nouă, Trup și Sânge, ca hrană pentru viața veșnică.

Suntem martorii unui eveniment deosebit: începutul ridicării unei biserici. Unde este gândul bun și dorință pe măsură, Dumnezeu vine în ajutor.

Preasfinția Sa a mulțumit părintelui paroh Bogdan Apostu și credincioșilor din Dănești pentru dorința de a ridica o biserică, exprimându-și nădejdea că și autoritățile locale se vor alătura acestui proiect de suflet.

A urmat apoi sfințirea casei de prăznuire ridicată în localitatea Bereasa, filie a Parohiei Dănești.