Din soborul slujitorilor au făcut parte și părintele protopop Adrian Chirvasă și părintele paroh Costică Hârtopanu.

În cuvântul adresat celor prezenți, Ierarhul Hușilor a făcut referire la motivațiile pentru care Biserica acordă o atenție deosebită celor adormiți:

În acesta zi, când îi pomenim pe toți cei trecuți în lumea veșniciei, am sfințit casa de prăznuire și casa mortuară din această parohie. Nu este o coincidență, pentru că acestea vor fi o mângâiere, un ajutor duhovnicesc și o expresie a dragostei noastre pentru cei trecuți în lumea veșniciei.

Din punct de vedere spiritual, noi ne aducem aminte de cei adormiți, ne rugăm pentru ei, le îngrijim mormintele și avem o preocupare deosebită de a fi înmormântați după rânduială, pentru că Biserica Ortodoxă acordă o importanță deosebită trupului, ca cel care a fost asumat de Hristos.

Hristos a luat Trupul Său Cel preacurat și fără de păcat din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Fiecare suflet și trup botezat, în care se sălășluiește Hristos, este un templu al Duhului Sfânt. De aceea acordăm o importanță deosebită rugăciunii și pomenirii celor adormiți.

Manifestăm respect față de lumea aceasta și față de trup – cel prin care noi ne manifestăm cele ale sufletului și dăm expresie căutărilor noastre lăuntrice. Toate se exteriorizează prin trup.

Dacă în viața noastră în trup vom acorda prioritate celor spirituale, atunci trupul nostru devine un templu al Duhului Sfânt, o biserică în care se slăvește Dumnezeu.

„Altarul” acestei biserici a trupului nostru este inima, „preotul” este mintea noastră, cea care aduce rugăciuni, gânduri bune, pe care le așază, ca pe o jertfă, pe altarul inimii noastre.

Părinții filocalici ne spun că trupul fiecărui om este o mică biserică, devine astfel prin Taina Sfântului Botez, când în adâncul ființei noastre pătrunde Hristos. Devenim purtători de Dumnezeu. Trupul nostru nu este un simplu morman de carne.

Rugăciunea pentru cei adormiți este expresia dragostei noastre. Dispariția fizică a unei persoane dragi nu coincide cu dispariția prezenței aceleia din inima omului. Dimpotrivă. Cu cât cineva dispare fizic din mijlocul nostru, cu atât, din punct de vedere spiritual, prezența acelei persoane devine mai intensă.

Intensitatea dispariției fizice a unui om este direct proporțională cu intensitatea simțirii prezenței lui după ce pleacă din această lume. Devenim mai  plini de tot ceea ce a făcut acea persoană. Referințele noastre față de acea persoană sunt mult mai dese. Adâncim și mai mult în inima noastră prezența celor plecați în lumea lui Dumnezeu.

„Pe cei plecați din lumea aceasta căutați-i în inimile voastre” – în acest mesaj este concentrată întreaga motivație a rugăciunii noastre pentru cei plecați in lumea veșniciei.

Nimeni nu-i va putea smulge din sufletele noastre.

La final, Părintele Episcop Ignatie a oferit distincții de vrednicie celor care s-au implicat în ridicarea acestui edificiu.