La eveniment au participat Ansamblul instrumental „Eden” din Bârlad, coordonat de doamna profesoară Mara Forțu; Grupul psaltic „Sfântul Grigorie Palama”, dirijat de părintele Ovidiu Vasile Ungureanu; Corala „Fantasia” din Vaslui, dirijată de profesorul Vasile Negură; Grupul psaltic „Sfânta Mare Muceniță Chiriachi” al Catedralei Episcopale din Huși, alături de copiii care alcătuiesc grupul psaltic junior, dirijați de părintele Vlad Mironescu; și solista Teodora Panainte.

În cuvântul adresat celor prezenți, Părintele Episcop Ignatie a vorbit despre demnitatea pe care Dumnezeu a redat-o prin Întruparea Fiului Său, fiecărui om:

Am ales, fiecare dintre noi, vreme de două ceasuri, să ne împărtășim de ambianța duhovnicească de sărbătoare, pe care o implică acest eveniment unic în istoria umanității – Nașterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Într-un refren pe care îl auzim foarte des în colinde, atât bogații, cât și săracii, sunt numiți „boieri”. Fiecare creștin, a cărui casă este colindată și în care se vestește Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, se bucură de apelativul de „boier”.

Părintele Nicolae Steinhardt dă un alt sens acestui cuvânt, pe care noi nu-l mai folosim, și care are, din păcate, în mentalul nostru, o conotație negativă – când îi spunem cuiva că este „boier”, este ca și cum acela nu mai poate de bine și îi sfidează pe ceilalți, se comportă cu o anumită formă de aroganță.

În colinda românească, această formă de adresare de care ne bucurăm cu toții, în timp ce suntem colindați, înseamnă demnitatea care ne este recunoscută, noblețea cu care suntem tratați, atenția și dragostea de care ne bucurăm.

Cel care l-a transformat pe om într-un „boier”, redându-ne demnitatea (noblețea, frumusețea) sufletului nostru, bucuria și pacea, este Hristos. El este numit, de Părintele Nicolae Steinhardt, „boier”.

Cred că așa s-a gândit țăranul român, când a introdus acest apelativ în colinde, numindu-i pe toți „boieri” – toți să ne bucurăm de demnitate, de frumusețe, de lumină și bucurie.

În tradiția populară, în zilele de sărbătoare – de Crăciun, Anul Nou și Bobotează – se spune că cerurile sunt deschise, și noi credem că nu este o metaforă. Odată cu venirea lui Hristos, se deschide cerul – așa cum am auzit în colinde: „Lăsați să vină cerul!”.

Transformați-vă cu toții într-un cer, și nu uitați că suntem, cu toții, boieri – așa ne-a făcut Dumnezeu pe fiecare dintre noi, adică ne-a dat demnitate, noblețe, frumusețe, lumină și foarte multă bucurie!

La final, Preasfinția Sa a mulțumit tuturor celor care au colindat, pentru dragostea, bunăvoința și deschiderea sufletului lor, precum și tuturor celor care au răspuns invitației de a fi părtași la acest moment de bucurie. Seara s-a încheiat prin colindele intonate de Părintele Episcop Ignatie.