Din soborul slujitorilor au făcut parte și părintele consilier eparhial Cosmin Gubernat și părintele protopop Adrian Chirvasă, parohul bisericii.

În cuvântul adresat celor prezenți, Ierarhul Hușilor a afirmat că Maica Domnului este darul pe care omenirea l-a făcut lui Dumnezeu:

În zilele premergătoare marelui Praznic al Nașterii după trup, din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, a lui Dumnezeu-Fiul, ca Om, în această lume, ne facem daruri unii altora. Cu alte cuvinte, intrăm într-o lucrare frumoasă a sufletului – de a ne bucura unii de alții.

A face un dar unei persoane pe care o prețuim în mod deosebit este echivalent cu a ne manifesta iubirea și atenția față de aceasta. Se spune că în orice dar este ceva din cel care dăruiește, iar acest lucru îl știm cu toții, mai ales atunci când ne gândim să dăruim cuiva ceva – punem foarte mult suflet, suntem atenți la toate detaliile și, în mod evident, ne gândim să alegem darul care poate să aducă multă bucurie în sufletul celui pe care îl iubim.

Există o distincție între dar și cadou. Darul nu-l merităm niciodată, în timp ce cadourile le putem merita. Darul este ceva care ne covârșește, ne ia prin surprindere, ne uimește și ne așază într-o stare de minunare, spunându-ne: „Nu meritam acest lucru. E prea mult pentru mine. Simt dragostea ta, că vine înspre mine, dar nu o merit”.

Dumnezeu-Tatăl Îl trimite pe Fiul Său în această lume, ca să Se întrupeze din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, ca Om, pentru ca noi să ne bucurăm de acest dar.

Dacă în darurile pe care noi le facem este ceva din cel care dăruiește, în darul pe care Dumnezeu-Tatăl ni l-a făcut în ziua de Crăciun, trimițându-L pe Fiul Său, ca să Se întrupeze din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, este Însuși Dumnezeu, nu ceva din Dumnezeu. Darul este Însuși Dumnezeu-Fiul întrupat, pentru noi și pentru a noastră mântuire.

Prin urmare, Dumnezeu-Tatăl ni-L trimite pe Însuși Dumnezeu-Fiul, ca dar, pentru umanitate.

În anumite tradiții din Europa, în special în țările anglofone (Marea Britanie și Irlanda), a doua zi de Crăciun este numită „Boxing Day”, adică ziua în care oamenii își fac daruri între ei.

Nu cred că este o întâmplare faptul că, în a doua zi de Crăciun, oamenii găsesc potrivit să-și facă daruri unii altora.

A doua zi de Crăciun, dedicată Soborului Maicii Domnului, ne revelează un adevăr, surprins atât de frumos în slujba Crăciunului. Dacă în ziua de Crăciun, Dumnezeu-Tatăl Îl trimite pe Fiul Său ca dar pentru umanitate (El Însuși fiind darul, prin excelență, pentru umanitate), în a doua zi de Crăciun suntem chemați să reflectăm asupra faptului că și omul, la rându-i, Îi dăruiește ceva lui Dumnezeu.

«Ce vom aduce Ție, Hristoase? Că Te-ai arătat pe pământ ca un om, pentru noi. Fiecare din făpturile cele zidite de Tine mulțumire îți aduce: îngerii – cântarea, cerurile – steaua, magii – darurile, păstorii – minunea, pământul – peștera, pustiul – ieslea, iar noi – pe Maica Fecioara» (Stihiră din slujba Praznicului Nașterii Domnului)

Această stihiră din slujba Crăciunului ne spune că fiecare dintre făpturile cele zidite a adus ceva, drept mulțumire, lui Dumnezeu, în ziua de Crăciun – îngerii au venit cu cântarea „Slavă întru cei de sus, lui Dumnezeu, și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”; cerurile I-au adus drept dar, lui Dumnezeu-Fiul întrupat, steaua care i-a călăuzit pe magii din Răsărit; magii au venit și s-au închinat Pruncului Iisus, dăruindu-I aur, smirnă și tămâie; păstorii au venit cu minunea, fiind cei care au înțeles că nașterea Fiului lui Dumnezeu, ca Om, din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, este cea mai mare minune de care se poate bucura făptura omenească; pământul a dat ieslea (peștera), drept loc de venire a lui Dumnezeu-Fiul în această lume; iar noi, oamenii, I-am dat-o lui Dumnezeu pe Preasfânta Fecioară Maria.

Acesta este darul omului pentru Dumnezeu – cea mai curată dintre făpturile omenești, cea mai nevinovată și cea în care a fost concentrată frumusețea acestei lumi (așa cum ne spun Părinții isihaști, cu precădere Sfântul Grigorie Palama). Maica Domnului este cea mai frumoasă dintre toate făpturile din această lume. Frumusețea ei vine dinlăuntru (din interior), așa cum menționează psalmistul David, care ne spune că „toată frumusețea fiicei Împăratului vine dinlăuntrul ei”.

Noi, oamenii, I-am dăruit lui Dumnezeu-Treimea cel mai frumos dar – Maica Domnului, cea pe care o sărbătorim întotdeauna în a doua zi de Crăciun.

Noi n-am fi putut să-I dăruim altceva lui Dumnezeu, pentru că omul era căzut în păcate, era murdărit, trăia o stare de divorț față de El, rupt de comuniunea cu El. Maica Domnului este singura făptură omenească care, prin pogorârea Duhului Sfânt și prin umbrirea Tatălui Ceresc, a fost curățată de orice fel de imperfecțiune care face parte din firea umană.

Maica Domnului s-a pregătit intens și îndelung pentru a deveni templu (biserică), în care să Se întrupeze Dumnezeu-Fiul, ca Om, pentru noi, oamenii. Sfântul Proclu al Constantinopolului o numește pe Maica Domnului „catedrală”, în care Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a primit să devină Om desăvârșit, cu afecte, exceptând păcatul.

Maica Domnului este darul nostru pentru Dumnezeu. Darul lui Dumnezeu pentru oameni este Însuși Iisus Hristos - cel mai de preț dar care ne este făcut nouă.

Părintele Dumitru Stăniloae spune următoarele: „În Maica Domnului avem în Cer o inimă de mamă, inimă care s-a topit cel mai mult pentru Fiul ei, și a bătut, și bate, la Însăși inima Lui, pentru cauza Lui, care e mântuirea noastră, căci mântuirea nu-i o chestie de justiție, ci de iubire între Dumnezeu și oameni – iubire care, din partea oamenilor, a devenit fierbinte și culminantă, concentrându-se într-o inimă de mamă, și manifestându-Se, prin ea, Dumnezeu Cel întrupat. Ținem seama de această inimă a Mariei (a mamei), care a devenit Maica noastră, pentru că e Maica Lui. Ea e darul cel mai de preț, făcut lui Dumnezeu, de către umanitate, însă un dar, prin care Dumnezeu ne răsplătește cu nenumărate daruri”.

Dumnezeu nu rămâne niciodată dator. Cea mai mică expresie a dragostei noastre, cel mai mic licăr de recunoștință din partea noastră este răsplătit de către Dumnezeu prin nenumărate daruri.

Ar trebui să reflectăm la faptul că, așa cum primim un dar și ne bucurăm de el, avem grijă de el și îl ținem cu maximă delicatețe și gingășie în mâinile noastre, la fel ar trebui să fim atenți cu darul pe care Dumnezeu ni l-a făcut nouă – Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat. Să avem grijă să-L ținem în brațele sufletului nostru și să-I acordăm atenția cuvenită, să avem grijă să nu-L scăpăm jos, din pricina păcatelor și a neputințelor noastre, să-L ținem în inima noastră, ca pe cel mai de preț odor, pe care ni l-a dăruit Dumnezeu, prin venirea Sa în lume.

În cadrul slujbei, la momentul împărtășirii credincioșilor, tinerii din ATOV (Asociația tinerilor ortodocși Vaslui), coordonați de doamna profesoară Mihaela Flueraș, au susținut un recital de colinde.