Alături de Preasfinția Sa au slujit și părintele protopop Marius Antohi și părintele paroh Florin Chicu.

În cuvântul adresat celor prezenți, Ierarhul Hușilor a explicat cuvintele Înțeleptului Solomon: «Omul simplu crede toate vorbele; omul înțelept veghează pașii săi» (Pildele lui Solomon 14, 15)

Fiecare verset din Pildele lui Solomon constituie un îndemn pe care, dacă reușim să îl împlinim, devenim mai înțelepți.

Omul simplu ia lucrurile în sensul lor adevărat, fără să le mai treacă prin filtrul minții sale. A fi un om simplu nu înseamnă a fi prost.

Omul simplu are capacitatea de a se încrede în cel pe care îl consideră mai inteligent, mai profesionist decât el.

Omul lipsit de înțelepciune este plin de mândrie, nu are capacitatea de a-și vedea limitele propriei sale competențe. Omul plin de sine crede că le știe pe toate și se pronunță, cu multă aroganță, în domenii pe care nu le stăpânește și pentru care nu este pregătit.

Înțeleptul Solomon îl laudă pe omul simplu, care are deschiderea inimii de a crede toate vorbele. El nu se referă la omul credul, lipsit de carte (de știință), ci la omul smerit, care are intuiția faptului că cineva este mai pregătit decât el, ceea ce îl determină să se încreadă în experiența și în cuvântul aceluia.

Acest verset ne vorbește și despre omul înțelept, care își activează starea de trezvie (de vigilență) – este atent la tot ceea ce se întâmplă în jurul său, nu se pripește, dimpotrivă – zăbovește foarte mult până ia o decizie. Acest lucru înseamnă afirmația «omul înțelept veghează pașii săi» – nu face nicio mișcare greșită, sau care să fie consecința unei lipse de atenție.

Omul înțelept este întotdeauna veghetor, analizează și aprofundează lucrurile, iar apoi se pronunță, având această grijă permanentă – de a nu greși, de a nu rătăci calea, de a nu face o interpretare eronată, de a nu răni prin cuvântul său.

Așa ar trebui să înțelegem ce înseamnă omul simplu – omul smerit, care nu complică lucrurile, nu le dă conotații pe care nu le au.

Să ne ajute Domnul pe toți să avem acest dar al simplității.

Așa cum ne bucurăm de lucrurile simple – când intrăm într-o casă simplă, dar cu foarte mult bun gust, ne atrage privirea și rămânem într-o stare de uimire –, la fel și omul simplu știe să-și rânduiască lucrurile cu o anumită coerență, care devine atractivă.

Cât de multă nevoie avem de oameni înțelepți, pe care să ne putem bizui, să le putem cere sfatul, să ne putem încrede în experiența lor, mai ales în momentele de răscruce ale vieții noastre.

Dă-ne, Doamne, simplitate și înțelepciune!