Din soborul slujitorilor a făcut parte și părintele protopop Marius Cătălin Antohi.

În cuvântul adresat celor prezenți, Părintele Episcop Ignatie a vorbit despre îndemnul Domnului Hristos ca perspectiva din care înțelegem realitățile din jurul nostru să fie una simplă, curată:

«Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult!» (Matei 6, 22-23)

Acest pasaj evanghelic este o frântură din Predica de pe Munte a Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Hristos ne spune că suntem în adevăr, dacă vom avea o perspectivă corectă asupra realității, asupra a tot ceea ce ne înconjoară. În contrast cu o asemenea abordare, dacă perspectiva noastră este eronată, întreaga noastră existență va fi influențată de ceea ce noi vedem greșit.

În mentalitatea vremii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, se credea că lumina vine din ochii omului, adică din interior spre exterior. Astăzi, noi știm, conform științei, că lumina vine din exterior, și ochiul este cel care o procesează.

În Evanghelie ni se spune că, în momentul în care ochiul omului este curat – sau, într-o traducere mult mai fidelă, că ochiul omului este simplu (necomplicat, fără alambicări) –, întreaga existență va fi una extrem de liniștită.

Ne dăm seama de acest adevăr, în momentul în care trecem printr-o perioadă dificilă, când avem tendința de a exagera, de a vedea mult mai mult ceea ce este negativ. În cele din urmă, când lucrurile își reiau cursul lor firesc, vom constata că ne-am înșelat.

Acea privire a noastră complicată, care dă o interpretare supradimensionată a ceea ce ni se poate întâmpla, strecoară în inima noastră foarte multă neliniște. De aceea, Hristos, în același pasaj evanghelic, ne spune: „Nu vă îngrijorați! Nu duceți grijă!” – adică: „Nu exagerați în mintea voastră realitățile cu care vă confruntați și care simțiți că sunt dureroase, foarte greu de dus – ca o povară! Încercați să le luați așa cum sunt ele, în curgerea lor, fără să le mai adăugați interpretări sau conotații pe care nu le au!”.

O fire prăpăstioasă, panicoasă, nu are ochiul simplu (privirea simplă, o perspectivă simplă), ci are întotdeauna propria proiecție asupra realității, care nu corespunde cu ceea ce se întâmplă în mod autentic.

Simplu nu înseamnă a fi naiv, ci a lua lucrurile așa cum sunt ele, fără a le atribui niște semnificații pe care nu le au.

De exemplu, dacă cineva primește o veste foarte rea, mintea acelei persoane începe să devină ca un bulgăre de zăpadă, care tot rostogolește gândurile negative, până când acest bulgăre al gândurilor devine imens, încât nu le mai poate controla, ci acelea îl controlează pe om și îi determină modul de existență, modul de a se raporta la ceea ce se întâmplă în jurul său. Prin urmare, devine captiv și este aproape strivit sub acest bulgăre imens, care se rostogolește în marea negativității, dându-i o perspectivă foarte greșită, exagerată asupra realității.

Este foarte greu să luăm lucrurile exact așa cum sunt, pentru că avem tendința fie să exagerăm în ceea ce ne privește pe noi înșine și să venim cu propria noastră analiză care, de multe ori, poate să nu corespundă cu realitatea, fie să proiectăm asupra celui de lângă noi gânduri, trăiri, sentimente pe care acela nici măcar nu le intenționa, deși noi avem convingerea că le gândește sau trăiește în felul acesta.

Preasfinția Sa a arătat că o sursă de permanent stres din viața noastră este suspiciunea pe care o proiectăm asupra celui de lângă noi:

Când proiectăm tot timpul analizele noastre, fără să ținem cont și fără să dăm credit celui de lângă noi, de fapt suntem într-o permanentă suspiciune.

Suspiciunea este un alt bulgăre care vine asupra noastră și ne lăsăm striviți. Aceasta devine o a doua noastră natură și, oricât s-ar strădui cel de lângă noi să ne demonstreze că realitatea este așa cum simte și cum o trăiește el, nu va avea sorți de izbândă.

Evident, acest lucru nu înseamnă că, atunci când cineva ne împărtășește propria realitate, întotdeauna este și cea mai adevărată – pot fi și situații în care ne înșelăm. Dar, dacă avem o inimă bună, o perspectivă bună, întotdeauna acordăm credit celui de lângă noi, avem încredere în ceea ce spune. De aici se construiește relația dintre doi oameni – pe încrederea pe care o acordăm celuilalt.

Încrederea pe care o acordăm celui de lângă noi ne ajută să ne poziționăm într-o perspectivă foarte frumoasă și foarte bună.

Oamenii buni au întotdeauna privirea exact acolo unde trebuie, înspre bunătate, înspre dragoste. Prin acești ochi văd pe toți cei din jurul lor și cele care li se întâmplă, chiar și lucrurile cele mai negative, cele mai traumatizante, așa cum trebuie să se întâmple.

Acesta nu înseamnă să bagatelizăm o situație care, cu adevărat, ne poate răvăși sau zdrobi sufletește, ci să încercăm, pe cât ne stă în putință, să luăm lucrurile ca atare.

De pildă, când suntem undeva, pe o culme, și cineva ne vorbește despre un peisaj absolut superb, noi putem fi plasați într-un loc unde nu avem o perspectivă foarte clară a ceea ce ne împărtășește cel de lângă noi, ne poate spune: „Mută-te doi metri, puțin mai încoace, și vei vedea ce se deschide în fața ochilor tăi, și frumusețea se va desfășura în toată amploarea ei!”. Atunci vom conștientiza că acea mutare ne-a ajutat să putem vedea o perspectivă extraordinar de frumoasă.

În viața noastră de zi cu zi, contează atât de mult perspectiva în care vedem lucrurile.

Omul răutăcios, suspicios, care judecă, va vedea întotdeauna lucrurile într-o dimensiune foarte rea și va fi permanent nemulțumit – oricât de mult ne vom strădui, oricât efort am depune să-l mulțumim, va fi unul zadarnic. Doar dacă va face Dumnezeu o minune în mintea acelei persoane, va reuși să-și schimbe perspectiva, să vadă altfel lucrurile pe care le judecă.

Se spune că noi proiectăm în cei de lângă noi ceea ce este, de fapt, în adâncul sufletului nostru. Ceea ce este în noi, chiar dacă nu am săvârșit, dar este ca potențialitate în noi, vom avea tendința să vedem și în celălalt.

Un om desfrânat va vedea că celălalt este desfrânat. Un om corupt va vedea întotdeauna corupția în cel de lângă el, chiar dacă acela nu este corupt. Asta nu înseamnă că nu sunt situații în care cineva este desfrânat sau corupt, iar noi constatăm aceste lucruri. Avem în vedere situațiile în care noi etichetăm gratuit, fără să deținem vreo probă pentru ceea ce noi acuzăm, și o facem cu o certitudine de neclintit, încât celălalt va trebui să se străduie să demonteze iluzia pe care o avem în mintea noastră și pe care o tratăm ca pe o certitudine. E o muncă foarte grea, pentru că ne lovim de mentalitatea acelui om, iar mentalitatea unui om este mai greu de schimbat, decât orice altceva din lumea aceasta.

Mentalitatea (negativă) este formată din multe gânduri negative, din prejudecăți, din foarte multă judecată și răutate. De aceea, Hristos ne avertizează că dacă avem ochiul curat (simplu), adică dacă vedem lucrurile exact așa cum sunt ele, perspectiva noastră este curată (simplă), iar existența noastră va fi pe măsură, vom vedea lucrurile exact așa cum sunt ele.

În tot ceea ce ni se întâmplă, pozitiv sau negativ, trăirile noastre sunt generate de interpretarea pe care o dăm, nu de faptele în sine, bune sau rele. Sentimentele pe care le trăim sunt declanșate de interpretarea pe care o dă mintea noastră.

Cel mai greu lucru este să șlefuim și să corectăm perspectivele noastre. Aceasta presupune o foarte mare atenție a minții și a lăuntricului nostru.

Să ne dăruiască Hristos întotdeauna perspectiva autentică, cea mai frumoasă și în consonanță cu realitatea, indiferent ce ni s-ar întâmpla – pozitiv sau negativ.

În cadrul Sfintei Liturghii, Părintele Episcop Ignatie l-a hirotonit întru preot pe diaconul Iustin Emanuel Petrea, pe seama Parohiei Giurcani. La finalul slujbei, Preasfinția Sa l-a instalat ca paroh al acestei comunități, înmânându-i Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce și cheile bisericii.