Volumul a fost prezentat de Părintele Conf. Univ. Dr. Roger Coresciuc, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae”, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, din Iași.

 De asemenea, despre conținutul lucrării a vorbit și autorul, domnul Lect. Univ. Dr. Mihail Khalid Qaramah.

În cuvântul său, Părintele Episcop Ignatie a făcut referire la importanța noii apariții editoriale, subliniind rolul citirii cu voce tare a rugăciunilor ce alcătuiesc Sfânta Liturghie:

Din intervenția domnului profesor am reținut ceva foarte important, asupra căruia ar trebui să insistăm mai mult: legătura intrinsecă dintre disciplinele teologice. Noi le gândim fragmentat și credem că sunt de sine stătătoare, dar nu sunt așa, dimpotrivă – toate disciplinele teologice sunt validate, în ceea ce privește autenticitatea și acuratețea lor, prin Liturghie, prin slujire și prin imnografie.

Nu întâmplător, când erau citite rugăciunile cu voce tare – în special anaforalele –, acestea erau cele care validau sau invalidau Ortodoxia episcopului care slujea.

În Biserica primară, unul dintre atributele esențiale ale episcopului nu era administrația, ci Liturghia. De fapt, slujirea episcopului se identifica cu Liturghia (cu Euharistia). Iar acuratețea credinței era verificată în funcție de cum slujește, nu în funcție de ceea ce scrie – ulterior au apărut operele Părinților, ca răspuns la devierile dogmatice ale ereziarhilor.

Este o pierdere imensă faptul că noi nu mai citim rugăciunile cu voce tare – atât ca teologie, cât și ca o înțelegere coerentă a Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii. 

Noi ne tot întrebăm de ce lumea nu se împărtășește, de ce nu reușește să-L descopere pe Hristos în Euharistie. Pentru că i-am privat de ceea ce este esențial în Liturghie. 

Întreaga Liturghie este pregătire pentru întâlnirea cu Hristos în Euharistie. De la Binecuvântarea Mare, toate rugăciunile – cu excepția celei de la Heruvic – sunt rugăciuni pe care le rostește preotul sau episcopul, ca cel care, împreună cu poporul lui Dumnezeu, înaintează spre Împărăția Cerurilor.

Această carte reprezintă un pionierat, prin modul în care sunt prezentate textele. M-am bucurat că acest texte sunt traduse din nou, într-un limbaj liturgic, ceea ce este foarte important.

Cartea nu se referă numai la rugăciunile Euharistiei, ci și la practica legată de Euharistie. Acest lucru dă un plus de valoare cărții – faptul că ne vorbește puțin și despre contextul modului cum se practica slujirea euharistică.

Sfântul Ignatie Teoforul este primul dintre Părinții Bisericii care își asumă, la modul explicit, o teologie a Euharistiei – nu aluzii sau expresii pe care să le înțelegem într-un anumit context și să fim foarte atenți cum le interpretăm. Sfântul Ignatie face o legătură foarte puternică între Euharistie și eshatologie. Nu știu dacă mai sunt alți Părinți ai Bisericii care au făcut acest lucru – să dea o dimensiune eshatologică Euharistiei.

Părintele Emilianos Simonopetritul, în cartea „Tâlcuiri la Sfintele Slujbe”, în care ne spune că „Liturghia este supraviețuirea lui Hristos înlăuntrul nostru” și că „există două atitudini de împotrivire la Liturghie: fragmentarea (dezbinarea) și împrăștierea, iar medicamentul pentru ambele este Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie”.

Am nădejde că această carte va fi un medicament (antidot) pentru tot ceea ce ține de lumea aceasta fragmentată și divizată în care trăim.

Ierarhul Hușilor a mulțumit domnului profesor că a ales să lanseze această carte și la Huși, precum și părintelui Roger Coresciuc pentru prezentare.