În seara zilei de miercuri, 27 noiembrie 2024, Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, a oficiat, în biserica „Sfântul Ioan” din municipiul Bârlad, o slujbă de pomenire la căpătâiul doamnei profesoare Victoria Pantalon, trecută la cele veșnice.
Alături de Preasfinția Sa a fost și părintele protopop Andrei Mereuță.
În cuvântul adresat celor prezenți, Ierarhul Hușilor a vorbit modul în care ar trebui să ne raportăm la realitatea morții, amintind și de profilul sufletesc al doamnei Victoria Pantalon, profesor de biologie și fost director adjunct al Liceului „Mihai Eminescu” din Bârlad, acum peste patru decenii:
Pentru noi, moartea este un mare inamic, imprevizibil și nedorit, pentru că Dumnezeu l-a creat pe om pentru viața veșnică, nu ca să moară. Din pricina neascultării lui Adam, moartea a pătruns în umanitate și, în felul acesta, nu i ne putem sustrage.
Cu toții capitulăm în fața acesteia, indiferent de poziția pe care o ocupăm, de vizibilitatea socială, de cât de inteligenți sau mai puțin inteligenți suntem; indiferent de cât de mult ne legăm de cele materiale sau de cât de mult considerăm, în imaturitatea noastră duhovnicească, că această viață nu trebuie trăită ca și cum ar avea un sfârșit, ca și cum nu ar veni momentul în care trebuie să încheiem toate cele care țin de lumea aceasta.
Paradoxal, ori de câte ori suntem în fața realității morții, ni se dă un prilej de a reflecta mai profund asupra vieții. Din perspectiva morții, putem vedea cu adevărat ce înseamnă viața și profunzimea ei.
Noi vom lua cu noi ceea ce am adunat în sufletul nostru. Nimic din cele materiale nu vor veni după noi. În fața lui Hristos vom duce cele pe care le-am săvârșit – frumoase, bune și luminoase – și cu acest lucru vor rămâne și cei de după noi.
În gândirea filosofică, se spune că noi suntem ceea ce vom rămâne în conștiințele celor care vor rămâne în urma noastră. Despre fiecare dintre cei plecați în lumea veșniciei avem o mică referință, așa cum s-a înrădăcinat acel om în noi – amprenta frumoasă și bună pe care a lăsat-o în viața noastră.
Am interacționat de multe ori cu doamna profesoară Victoria. Am rămas cu imaginea unui om luminos, inteligent și cu foarte mult umor. Toate cele trei calități sunt într-o simfonie frumoasă, la orice om.
Un om inteligent este și un om luminos, care are și un spirit plin de bucurie și de viață.
Așa rămâne în mintea mea bunica Victoria – un om și foarte inteligent, cu o luciditate extraordinară, demnă de invidiat la vârsta pe care a avut-o.
Am convingerea că va merge în veșnicie cu inteligența pe care i-a dăruit-o Dumnezeu, cu lumina și bucuria pe care o împărtășea, și cu zâmbetul pe care îl punea în mișcare, spre hrana sufletească a celorlalți – noi ne hrănim, la modul real, cu zâmbetul celor din jurul nostru.
Să-i facă Dumnezeu parte de lumină și de slava Sa cea dumnezeiască!