Întâlnirea a avut loc în Sala „Dacia” din municipiul Huși. Invitatul conferinței a fost Dl. Prof. Dr. Adrian Papahagi, profesor la Facultatea de Litere a Universității „Babeș‑Bolyai” din Cluj și director al Centrului de Istoria Cărții și a Textelor (CODEX).

În cuvântul introductiv, Părintele Episcop Ignatie a vorbit discernământ, ca element esențial al activității pastorale: 

În limba greacă, discernământul este „diakrisis” care initial înseamna „separare”, „a pune deoparte”, „a decanta” ceea ce este autentic de neautentic. În sensul cât mai tare, „diakrisis” înseamnă „ceea ce trece prin”, iar „krisis” înseamnă „judecată”, adică trecem prin filtrul judecății noastre, analizăm tot ceea ce vine asupra noastră, supunem analizei atunci când e vorba de a lua anumite decizii fundamentale, cruciale pentru viața noastră.

Am să vă aduc în atenție un text din Sfântul Ioan Casian Romanul care ne spune de ce este necesar să dobândim darul discernământului. El este un dar de la Dumnezeu. Sigur, noi facem un efort, depunem o nevoință, dar el este și darul lui Dumnezeu Acest text se găsește în Colecția Părinți și Scriitori Bisericești 57, la Sfântul Ioan Casian: 

 „Ne va fi, așadar, necesar din patru puncte de vedere acest discernământ sau dreaptă judecată despre care am vorbit. Întâi să cunoaștem bine calitatea aurului, dacă este adevărat sau poleit. În al doilea rând să respingem acele gânduri sau acel mod de viețuire care imită în chip mincinos, pietatea, ca monede false și cu alt chip decât cel legal. Al treilea, să putem deosebi și înlătura pe acelea care dând aurului prețios al Scripturii un sens greșit și eretic, preferă nu chipul regelui adevărat ci pe al tiranului. Și al patrulea, să refuzăm pe cele care, roase de rugina vanității, nu atârnă cu greutate și preț la fel cu ale înaintașilor noștri, fiind astfel ca niște monede false și mai ușoare decât trebuie.”

Sintetizând toate aceste motive care să ne determine să ne angajăm în dobândirea discernământului, am găsit patru expresii sau cuvinte corespunzătoare fiecăreia din acestea pe care Sfântul Ioan Casian le-a dezvoltat: 

Avem nevoie de discernământ pentru a depista calitatea unui lucru sau fapt sau a vieții noastre. Adică, să deosebim calitatea de ceea ce este inautentic sau fals.

Discernământul ne ajută să determinăm falsa pietate. Ea îmbracă diverse forme, e foarte variată. Interpretările eronate pe care noi le dăm vieții duhovnicești, fundamentate pe Scriptură sau pe care noi le dăm Sfinților Părinți. Putem înțelege adesea greșit pentru că avem o mentalitate afectată de păcat și discernământul este cel care ne ajută să sesizăm unde este autentica interpretare a textelor Sfintei Scripturi și a textelor Părinților Bisericii. 

Să ne debarasăm de zgura vanității. În gândirea Sfântului Ioan Casian, omul vanitos este cel care vrea să fie cu orice preț original, să se desprindă de ceea ce înseamnă tradiție, este acaparat de nou și, pentru el, doar noul este cel care are valoare.

În slujirea noastră, într-o lume extrem de confuză din foarte multe puncte de vedere, avem nevoie de acest dar al discernământului, mai ales că suntem asaltați de noian de ideologii. Avem nevoie să sesizăm să vedem limpede calitatea a ceea ce înseamnă viața noastră, să depistăm ceea ce este autentic de inautentic. Adesea ne vrăjește mult mai mult și ne captivează ceea ce este inautentic. Desigur, să reușim să avem acel topograf duhovnicesc prin care să vedem în corpul vieții noastre bisericești unde suntem afectați de acești viruși ai falsei pietăți - pe care o vedem la foarte multe dintre persoanele publice din România. Avem nevoie de a avea o gândire neafectată de păcat, curată pe cât este posibil, să nu fie dominată de prejudecăți. 

Sfântul Maxim Mărturisitorul ne spune că așa cum ne sunt gândurile, așa va fi și viața noastră. Dacă avem gânduri de răutate, și viața noastră va fi una în conformitate cu ceea ce este în capul nostru. Și în al patrulea rând, care este ceva foarte esențial pentru lumea în care trăim, vanitatea de a crede că tot ceea ce este moștenire ca Tradiție este perimat, anacronic, nu merită atenție și că noi trebuie să ne concentrăm pe ceea ce este nou. Este trendul lumii în care trăim. 

Mulțumesc foarte mult domnului profesor Adrian Papahagi. Am considerat că este foarte bine și de folos să-l invităm, fiindcă este unul din intelectualii asumați ai Bisericii. Viața Bisericii nu este o ideologie, nu este o pură teorie, ceva abstract pe care să-l manevrăm în spațiul public, pe rețelele de socializare. Este un om al Bisericii, un om care are această capacitate de a citi semnele vremii. Eu l-am numit unul dintre apologeții Bisericii noastre și-i mulțumesc pentru efortul acesta de a veni. 

Apoi, într-un cadru festiv, în semn de recunoștință pentru frumoasa mărturisire a credinței în spațiul public, Părintele Episcop Ignatie i-a oferit domnului profesor Adrian Papahagi Crucea eparhială „Episcop Grigorie Leu”, cea mai înaltă distincție pentru mireni a Episcopiei Hușilor.

A urmat apoi expunerea domnului profesor Adrian Papahagi, cu tema: „Discernământul creștinului astăzi”.

Partea a doua a întâlnirii a fost rezervată întrebărilor din public.

La final, fiecare preot prezent a primit, în dar, din partea Ierarhului Hușilor, volumul „Evanghelia lui Iisus. Misiunea Cuvântului” a Pr. Prof. Dr. Stelian Tofană.