Din soborul slujitorilor au făcut parte și părinții protopopi Andrei Mereuță (Bârlad) și Iulian Dumitru Ștefan (Huși), și părinții parohi Silviu Marin și Daniel Agapi.

Răspunsurile liturgice au fost date de membri ai grupului psaltic „Sfânta Mare Muceniță Chiriachi” al Catedralei Episcopale din Huși.

În omilia rostită după citirea fragmentului evanghelic, ierarhul Hușilor a demontat afirmațiile potrivit cărora Nașterea Domnului Hristos ar fi o reeditare a tradițiilor din mitologiile greacă și egipteană:

«Și cugetând el acestea, iată îngerul Domnului I s-a arătat lui în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Ea va naște Fiu și vei chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor» (Matei 1, 20-21)

În duminica dinaintea marii sărbători a Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos este rânduit să fie citit un fragment evanghelic în care ni se aduce în atenție ca adevăr fundamental: faptul că Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este Om desăvârșit și Dumnezeu desăvârșit, adică în Persoana unică a Fiului lui Dumnezeu sunt unite în mod absolut, fără amestecare, fără contopire, păstrându-și fiecare proprietățile, firea dumnezeiască și firea omenească.

Firea omenească este afirmată în textul evanghelic prin acele nume înșirate, adică genealogia, originea umană a lui Iisus Hristos, Cel care Își are sorgintea sau spița neamului în prorocul David.

Firea dumnezeiască, originea divină a lui Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, este afirmată prin referința nașterii supranaturale a Acestuia din pântecele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, fără împreunare bărbătească.

Aș vrea să mă opresc asupra acestui adevăr fundamental al credinței noastre, și anume că Maica Domnului L-a născut, în chip supranatural, pe Iisus Hristos ca Om, pe Cel care este Fiul lui Dumnezeu din veșnicie, deoființă cu Tatăl și cu Duhul Sfânt. Din păcate, acest adevăr nu este suficient afirmat; mai mult decât atât, sunt unii care văd în această naștere supranaturală niște referințe la anumite tradiții din mitologia greacă sau egipteană.

Cei ce nu au credință nu pot accepta cu mintea lor acest adevăr supranatural, această  taină a Nașterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, a Fiului lui Dumnezeu ca Om prin coborârea Duhului Sfânt, prin puterea Celui Preaînalt - a lui Dumnezeu-Tatăl - așa cum ne încredințează de acest lucru Sfântul Evanghelist Matei.

Cei care își exprimă anumite dubii asupra acestui adevăr ne spun că noi creștinii am preluat imaginea nașterii supranaturale din mitologia greacă sau egipteană. 

În mitologia greacă și egipteană ni se spune că regii se nășteau prin contactul fizic dintr-o zeitate și cea care aducea pe lume împăratul sau faraonul pentru a-i conferi un statut special, privilegiat, în comparație cu toți cei asupra cărora era pus să domnească - adică era pusă în evidență originea divină.

Există foarte multe tradiții, nu insist, care spun în mod clar că venea o zeitate din cer, avea un contact fizic cu cea care urma să nască faraonul și astfel cel ce venea pe lume avea puteri speciale și, desigur, în virtutea acestui fapt, toți erau îndatorați să-i acorde un respect aparte.

Dacă suntem atenți și vom citi cu maximă rigurozitate cele două texte care fac referire la nașterea supranaturală a lui Iisus Hristos din Evanghelia de la Matei capitolul I și de la Evanghelia Sfântului Luca, capitolul I, vom constata că există diferențe fundamentale, esențiale între aceste relatări și nașterea din mitologiile grecești și egiptene.

Una dintre aceste diferențe este că în creștinism nu se vorbește despre niciun fel de contact fizic al lui Dumnezeu cu Maica Domnului. Dimpotrivă, Cel care Se naște din Maica Domnului este Dumnezeu desăvârșit, Fiul din veșnicie al Tatălui, deoființă și de aceeași cinstire cu Acesta și cu Duhul Sfânt. Prin urmare, din Maica Domnului Se naște Însuși Dumnezeu-Fiul ca Om; deci nu vine o zeitate, prin contact fizic și dă naștere unei ființe pământești care se bucură de anumite privilegii deosebite, cu un anumit statut social. Cel care Se naște din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, prin adumbrirea Duhului Sfânt, fără niciun contact fizic, prin puterea cuvântului creator al lui Dumnezeu este Fiul lui Dumnezeu, Care Se naște ca Om din pântecele preacurat al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

De asemenea, o altă diferență esențială este subliniată de un autor occidental care a demontat existența vreunei corelații între mitologia greacă și egipteană și Nașterea supranaturală a lui Iisus Hristos din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Acest autor subliniază că Dumnezeul creștinilor – Dumnezeu-Treimea - prin nașterea supranaturală a lui Iisus Hristos, prin puterea Duhului Sfânt din pântecele Preasfintei Fecioare, este un Stăpân nu numai asupra ideilor omului, asupra a ceea ce este spiritual din om, ci și asupra materiei, a universului pe care El le-a creat. 

Fiind Stăpânul Universului, Cel care a creat materia, evident că poate și să o stăpânească și să infuzeze această materie de ceva ce ține de supranatural, nu irațional, ci ceva de dincolo de ceea ce noi putem percepe cu mintea umană. Însuși Dumnezeu este dincolo de rațiune, dincolo de lumea aceasta și El poate transcende inclusiv legile fizicii, în comparație cu noi, oamenii, care le-am putea transcende numai dacă primim un dar special de la Dumnezeu. 

De aceea, să nu le dați crezare celor ce încearcă să ducă într-o anumită direcție aceste elemente fundamentale din credința creștină.

Preasfinția Sa a explicat ce presupunea logodna în mentalitatea vechi-testamentară și de ce este important să căutăm să Îl cunoaștem pe Hristos așa cum El ni S-a descoperit:

Nașterea supranaturală a lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ca Om venit în lumea aceasta, este ca un ghimpe în ochii unui raționalist. Nouă nu ne rămâne decât să acceptăm acest lucru așa cum a făcut și Dreptul Iosif. Când a sesizat că ceva s-a întâmplat cu Maica Domnului, el se gândea să o părăsească pentru că i se părea că avea indicii suficiente că i-a fost infidelă. Dar primește în vis o înștiințare că Cel care Se naște din pântecele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu este Fiul lui Dumnezeu din veșnicie, Iisus Hristos și că această zămislire a avut loc prin puterea Duhului Sfânt și că nu poate fi vorba de niciun fel de infidelitate. 

Dreptul Iosif este numit „logodnicul” Maicii Domnului pentru că în mentalitatea vremii respective – e foarte important să înțelegem acest lucru – în momentul în care se angajau doi tineri pentru a întemeia o familie, era o perioadă de un an de zile în care cei doi stăteau împreună fără ca ei să-și asume angajamentele vieții conjugale, și după o asemenea perioadă ei se căsătoreau. 

Era un fel de angajament juridic, sau, logodnă, și una foarte serioasă, adică nu puteai să te schimbi sau să renunți la ea sau să fii infidel în această perioadă. Dimpotrivă. Era un fel de arvună, o făgăduință pe care și-o făceau unul celuilalt ca după această perioadă de un an de zile să fie oficializată căsătoria propriu-zisă. 

De aceea Dreptul Iosif a avut acest moment de cumpănă față de Maica Domnului și Dumnezeu i Se arată în vis, și el se încrede, acceptă această taină, deși putea să se îndoiască și să spună: „Cum să fie posibil ca tu să zămislești în chipul acesta, fără împreunare bărbătească, un prunc?” El a primit taina, a înțeles-o în felul său, a acceptat-o și a protejat-o pe Maica Domnului, fiindu-i aproape într-un mod cu totul special, pentru că ea L-a adus pe lume pe Dumnezeu-Fiul, ca Om.

Am considerat că este important să insist asupra acestor aspecte pentru că, așa cum am spus, nu cred că avem, unii dintre noi, suficientă tărie să credem, cu întreaga noastră ființă, în acest adevăr al credinței creștine, că Iisus Hristos nu este un simplu Om, un mare înțelept al umanității, ci El este Dumnezeu deplin, absolut, Care a venit în lume să ne mântuiască, să ne împărtășească iubirea dumnezeiască a Preasfintei Treimi, ca să ne aducă lumina harului dumnezeiesc și bucuria în lumea aceasta.

Pasajul evanghelic, cu această înșirare de nume, poate părea plictisitor pentru că nu suntem familiarizați cu istoria vechi-testamentară. Toate numele respective sunt din Vechiul Testament și fiecare dintre aceste nume a avut un rol  foarte special în lucrarea lui Dumnezeu aici pe pământ. Această înșirare de nume ne vorbește despre originea umană a lui Iisus Hristos. El S-a născut ca Om din anumiți descendenți, are o spiță a neamului, o genealogie. A doua parte a fragmentului evanghelic ne vorbește despre nașterea supranaturală a lui Iisus Hristos, despre originea dumnezeiască, că El este Fiul lui Dumnezeu din veșnicie întrupat ca Om din pântecele preacurat al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Aceasta este identitatea lui Iisus Hristos. 

Noi avem o identitate, un nume, avem rude, familie, un anumit statut social, caracteristici specificități ale corpului nostru prin care putem fi identificați și strigați pe numele nostru fără să fim confundați - doar în cazul în care nu am interacționat suficient cu o anumită persoană există riscul să fim confundați. Însă dacă cunoaștem pe cineva foarte bine, inclusiv timbrul vocii, fizionomia și toate caracteristicile sunt cele ce fac parte integrantă, sunt o sumă a identității unui om, de care nu avem voie să ne batem joc, să-l murdărim, nu avem voie să-l distorsionăm cum, din păcate, se întâmplă astăzi. Sunt mulți care distorsionează identitățile semenilor, punându-le în cârcă ceea ce nu au visat vreodată și murdărindu-le identitatea. 

Așa trebuie să înțelegem această duminică dinainte de marea sărbătoare a Crăciunului, ca duminica în care ni se vorbește despre identitatea lui Iisus Hristos, pe care trebuie să o înțelegem și să o acceptăm așa cum ea ne-a fost revelată în Sfânta Scriptură, și anume că Iisus Hristos, Logosul, Cuvântul lui Dumnezeu, S-a întrupat ca Om și El are fire dumnezeiască și fire omenească desăvârșite amândouă într-o unire fără amestecare și fără contopire. 

Hristos să fie Cel care să ne dea înțelepciunea, gândul și dragostea ca întotdeauna să-L înțelegem exact așa cum El ni S-a descoperit. 

În cadrul Sfintei Liturghii, Părintele Episcop Ignatie l-a hirotonit întru diacon pe tânărul teolog Narcis Bîgea, pe seama Parohiei „Sfântul Ioan” din Bârlad.