Din soborul slujitorilor Catedralei a făcut parte și părintele secretar eparhial Alexandru Bahnar.

În cuvântul adresat cu acest prilej, Ierarhul Hușilor a vorbit despre timpul-miracol, care este opusul timpului-păcat:

«Deci luați seama cu grijă cum umblați, nu ca niște neînțelepți, ci ca cei înțelepți, răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt» (Efeseni 5, 15-16)

Pentru omul duhovnicesc, timpul ar putea să fie sesizat în două moduri: un timp afectat sau impregnat de păcat, și un timp care este îndumnezeit, plin de harul lui Dumnezeu. Aceste două moduri de a percepe timpul sau curgerea anului fac parte din viața noastră, le simțim cu maximă pregnanță. 

Din nefericire, timpul-păcat, sau cel ce este impregnat de păcat, este cel care ne fragmentează cel mai mult, cel care aduce cea mai multă suferință, cea mai multă stare de plictiseală, de dezordine, o stare de abandon și, mai presus de toate, o stare de părăsire, de îndepărtare față de Dumnezeu. 

Timpul îndumnezeit sau plin de harul lui Dumnezeu este un timp-miracol inaugurat odată cu venirea lui Hristos, cu Întruparea Lui în lumea aceasta. Timpul-miracol este timpul impregnat de foarte multă iubire, de această constantă preocupare lăuntrică a omului de a nu pierde nicio clipă comuniunea cu Dumnezeu. Este timpul care ne adună, care ne reface unitatea ființei noastre și ne așează într-o stare de permanentă uimire și multă bucurie. 

Veți spune că acest timp-miracol ar putea părea o mică utopie, de vreme ce noi suntem subiecții lumii acesteia unde păcatul se răspândește și-l încuviințăm în viața noastră. Sfinții sunt cei ce ne contrazic, care ne încredințează foarte limpede că acest timp îndumnezeit, al comuniunii cu Dumnezeu este nu numai posibil, ci și realizabil în viața noastră. 

Unul dintre Părinții Bisericii noastre, Sfântul Serafim de Sarov pe care îl sărbătorim în a doua zi după Anul Nou, trăia această stare de timp îndumnezeit, timp de bucurie și de foarte multă uimire. Dovadă că oricine îi călca chilia sau pe oricine întâlnea în calea lui, era întâmpinat cu acest salut pe tot parcursul anului, nu numai în perioada pascală: „Hristos a înviat, bucuria mea!”. Dovadă că trăia, cum de altfel toți sfinții au experimentat, acest timp îndumnezeit, plin de comuniunea cu Dumnezeu. 

Timpul-păcat este un timp-absență, lipsit de plinătate și de sens. În momentele în care păcatul ne covârșește, noi trăim o stare de debusolare incredibilă și nu mai găsim acel punct de referință care este Hristos, simțirea harului dumnezeiesc necreat în viața noastră. 

Timpul-îndumnezeit este timpul-iubire, dar nu omenească, ci cea pe care Hristos, întrupându-Se, a venit ca să ne-o împărtășească despre iubirea autentică a lui Dumnezeu.

Este iubirea care îmbrățișează făptura, omul, cu tot cu păcatele sale, cu rupturile sale lăuntrice cu toate răvășirile și frământările pe care le poartă în lumea aceasta. 

Iubirea omenească exclude, refuză omul atunci când el este zdrobit de  păcat. Iubirea omenească face un salt extraordinar de rapid, cu viteza fulgerului, în a judeca, în a pune etichete pe cel care este în groapa păcatului, în starea de degradare morală. Iubirea dumnezeiască este cea care vindecă, cea care tămăduiește și reface sănătatea spirituală a unui om răvășit de păcat.

Așa îmi doresc și vă doresc și dumneavoastră, să ne dăruiască Bunul Dumnezeu un timp-minune, un timp-îndumnezeit, plin de sens, plin de Dumnezeu. 

Să nu uităm îndemnul Sfântului Apostol Pavel care ne spune „să trăim ca oameni înțelepți răscumpărând vremea”. Mai precis, în limba greacă, dacă ar fi să traducem, este „clipa”, „momentul” - să fim cu maximă atenție față de această clipă și față de vreme pentru că „zilele sunt rele”. Și ele sunt rele pentru că noi suntem răi. 

Am mai amintit și în anii precedenți că noi în această noapte și pe tot parcursul primei zile din an urăm „Un An Nou bun” dar acesta nu va putea fi niciodată bun dacă noi, subiecții timpului, cei care „trăim sub vremuri” cum spune cronicarul, nu vom fi oameni buni. Dacă nu vom fi oameni buni, anul nu are cum să fie bun. Dacă vom fi buni, anul va fi, negreșit, bun. Unde este bunătate, găsim iubire, plinătate și mai ales libertate. 

Învrednicește-ne, Doamne, ca noi toți să trăim acest timp-minune odată cu Nașterea lui Hristos în lumea aceasta.