Întâlnirea s-a desfășurat sub genericul „Anului omagial al pastorației familiei creștine” și a fost prezidată de Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor.

În cuvântul introductiv, Preasfinția Sa a vorbit despre provocările familiei creștine în societatea actuală:

Noi avem un respect extraordinar față de viața aceasta de familie, în conformitate cu Tradiția Bisericii. Sfântul Ioan Gură de Aur afirmă că familia este ca o mică biserică. Părintele Alexander Schmemann ne spune că idolatrizarea familiei este una din cauzele esențiale care determină un mod de înțelegere eronat și duce evident la destrămarea multora dintre familii. De multe ori, Hristos nu se mai află în centrul familiei. În biserică, din timpul slujbei Cununiei, dacă suntem puțin atenți, spațial, mirele este așezat în fața lui Hristos, iar mireasa în fața Maicii Domnului, care sunt modelele lor. 

Noi nu mai reușim să transmitem aceste lucruri, pentru că am pierdut dimensiunea aceasta catehetică și poate ar fi bine ca la predica de la Taina Nunții să explicăm etapizat ce se întâmplă în cadrul slujbei. Altfel, acei tineri pleacă de la biserică cu o vagă trăire că au fost acolo, dar fără să se lase pătrunși de profunzimea tainei săvârșite pentru ei și care este atât de determinantă pentru întreaga viață de căsnicie.

Părintele Alexander Schmemann ne dă un diagnostic :

„O căsătorie care nu-și răstignește în mod constant propriul egoism și mulțumirea de sine, care nu moare sieși ca să poată trece dincolo de sine, nu este o căsătorie creștină. Adevăratul păcat al căsătoriei astăzi nu este adulterul sau lipsa de adaptare sau agresivitatea mentală. 

Adevăratul păcat este idolatrizarea familiei în sine, refuzul de a înțelege familia ca îndreptându-se spre Împărăția lui Dumnezeu. Acest lucru este exprimat în sentimentul că cineva este capabil să facă orice pentru familia sa, chiar să fure. Familia a încetat să fie spre slava lui Dumnezeu, a încetat să fie o intrare sacramentală în prezența Lui; nu lipsa de respect pentru familie, ci idolatrizarea familiei e cea care destramă familia atât de ușor făcând din divorț umbra ei aproape firească. Este identificarea căsătoriei cu fericirea și refuzul de a accepta în ea, crucea. 

Într-o căsătorie creștină, de fapt, cei căsătoriți sunt trei și loialitatea celor doi față de cel de-al treilea care este Dumnezeu, îi păstrează pe cei doi într-o unitate activă și cu ei și cu Dumnezeu. Prezența lui Dumnezeu este moartea căsătoriei ca ceva natural. Crucea lui Hristos este cea care face să dispară autosuficiența, dar prin cruce, bucurie și nu fericirea a venit la toată lumea. Prezența crucii este, astfel, adevărata bucurie a căsătoriei. Este certitudinea plină de bucurie că votul căsătoriei, în perspectiva Împărăției celei veșnice nu a fost făcut până când moartea ne va despărți ci până când moartea ne va uni în mod desăvârșit.” 

Căsnicia este în derivă în lumea în care trăim pentru că s-a pierdut din vedere aspectul esențial că punctul zero al vieții de familie este Hristos. 

Hristos este Cel care hrănește iubirea dintre cei doi tineri, și rămâne un reper fundamental în momentele de încercare. Dacă ne vom ruga să rămânem branșați la această iubire a lui Hristos, vom putea rezista intemperiilor care intervin în viața de familie. 

Textul părintelui Alexander Schmemann diagnostichează criza familiei contemporane. Unul din motivele crizei este tendința de a idolatriza familia, adică excluderea lui Dumnezeu. Unde este Dumnezeu, nu poate fi idolatrie, fiindcă referințele noastre sunt la Altcineva. 

Dacă-l evacuăm pe Dumnezeu din viața personală, de familie, din modul de a înțelege lumea, din raportarea la aceasta, toate lucrurile se pot transforma în idolatrie. Sigur ați reflectat la pasajul evanghelic în care Domnul ne spune că dacă iubim pe mamă sau pe tată, soț, soție, mai mult decât pe El, nu suntem vrednici de El. Cum am putea înțelege acest text? Este un fel de dispreț față de familia personală? Nicidecum. Un posibil răspuns este că atunci când avem în centru pe Dumnezeu și iubirea Lui, ne vom raporta adecvat și la soție și la copii, vom avea o sursă de regenerare, de reîmprospătare în viața de familie. Când Îl excludem pe Dumnezeu, lucrurile pot lua o întorsătură pe care nu ne-o dorim. 

În continuare, părintele Andrei Chiprian, de la Parohia Văleni I, a prezentat referatul intitulat: „Familia și monahismul, căi convergente și nu în antiteză”.

A doua parte a întâlnirii a fost rezervată întrebărilor și răspunsurilor pe diferite teme de spiritualitate, liturgice și administrative. La final, Părintele Episcop Ignatie a oferit fiecărui participant un exemplar din lucrarea „Slujind lui Dumnezeu, slujim oamenilor. Predici”a Episcopului Vasile Coman al Oradiei, apărută la Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române.