Din soborul slujitorilor a făcut parte și părintele protopop Iulian Dumitru Ștefan și părintele paroh Iustin Emanuel Petrea.

În cuvântul adresat celor prezenți, Ierarhul Hușilor a arătat motivele pentru care îi suntem recunoscători Preasfintei Născătoare de Dumnezeu:

Din punct de vedere liturgic ne aflăm într-o perioadă extrem de frumoasă, Postul Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care reprezintă o mică nevoință, o mică jertfă din partea noastră pentru cea care a făcut cel mai minunat dar întregii umanități: nașterea Fiului lui Dumnezeu, ca Om, în această lume, Cel care este Iubirea ființială, ipostatică, pacea absolută, însăși Lumina, Viața și Adevărul pentru fiecare dintre noi. 

Este natural să fim recunoscători Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pentru acest dar, că L-a adus pe Dumnezeu-Fiul printre noi, oamenii. Această recunoștință a noastră are drept temei, în primul rând, viața curată, neprihănită a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Este numită ca „cea care merită cinstire mai mult decât toți îngerii”. Noi când facem referire la îngeri ne gândim la ființele spirituale care Îl laudă pe Dumnezeu, se hrănesc cu rugăciunea, Îl văd pe Dumnezeu și duc o viață eminamente spirituală, curată. 

Maica Domnului, prin rugăciunea săvârșită, prin curăția ei, a întrecut pe toți îngerii. Ea s-a pregătit pentru a-L putea primi pe Dumnezeu, pentru a-L zămisli pe Fiul lui Dumnezeu, ca Om, în pântecele ei. Dumnezeu vine în sufletul unde este curăție, unde este dor de rugăciune și această preocupare de a transforma trupul nostru într-o biserică. În slujba Paraclisului, Maica Domnului este numită „biserica cea vie” în care S-a sălășluit Dumnezeu. 

Al doilea temei de recunoștință față de Maica Domnului este că ea ni L-a adus pe Dumnezeu-Fiul, ca Om, printre oameni - Cel care ne-a împărtășit iubirea cea dumnezeiască, ne-a iubit cum nimeni niciodată a făcut acest lucru. Este Cel care Și-a dat viața pentru noi, S-a răstignit pe Dealul Golgota, ne-a smuls din tărâmul păcatului și a biruit moartea, făcând-ne vrednici unei vieți veșnice în care moartea nu mai este un obstacol sau zid de netrecut, ci o poartă înspre o altă dimensiune, de comuniune veșnică cu Dumnezeu.

Când cineva se jertfește pentru noi, când cineva ne arată iubirea sa, evident că noi îl respectăm și-l cinstim în mod deosebit. Cu atât mai mult, noi Îl avem pe Dumnezeu-Omul, pe Iisus Hristos, în inima noastră, suntem ucenicii Lui, căutăm să ne întâlnim cu El, să-L iubim cât mai mult, pentru că El Și-a dat viața pentru fiecare dintre noi, S-a răstignit, a suportat ocara și batjocura lumii, ca să ne facă părtași Împărăției Cerurilor. De aceea noi, creștinii ortodocși o iubim în mod aparte pe Maica Domnului. 

De altfel, această dragoste față de Maica Domnului este într-o logică firească. Noi înșine ne prețuim, ne cinstim mamele, cele care ne-au dat viață, ne-au crescut, ca mai apoi noi să putem să ne bucurăm de tot ceea ce ne-au dăruit părinții noștri ca zestre spirituală. 

Nu putem spune că iubim pe cineva fără ca să-i cinstim părinții. Nu putem spune că iubim pe cineva și să avem o atitudine de dispreț față de părinții celui pe care spunem că-l iubim. În mod firesc, când cinstim o anumită persoană, îi cinstim și părinții, cei care fac parte din familia acelei persoane, cu atât mai mult părinții acelei persoane. 

Când cineva îndrăznește să ne jignească părinții, noi ne întristăm foarte tare. Este o ofensă peste care trecem foarte greu. De ce? Pentru că inima noastră este plină de iubire față de părinții noștri, față de mamele noastre, față de tații noștri, și ne este greu să concepem că cineva poate să arunce cu noroi în ei. Dragostea din sufletul nostru generează starea aceasta de tristețe când cineva încearcă să îi ofenseze. Instinctiv le apărăm reputația, demnitatea și statutul pe care ei îl au pentru noi, adică de ființe foarte speciale. 

Cu atât mai mult, și la o intensitate mai profundă, o iubim pe cea care este Maica lui Dumnezeu, și o cinstim pentru că Îl iubim pe Iisus Hristos, Domnul și Dumnezeul și Mântuitorul nostru.

Acesta este motivul pentru care Biserica a considerat ca două săptămâni înainte de Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului să fie o perioadă de postire și de rugăciune specială adresată acesteia, așa cum ne străduim fiecare dintre noi, preoți, credincioși, să cântăm Paraclisul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, în fiecare seară. 

Maica Domnului să fie cea care ne ocrotește pe toți cu sfântul ei acoperământ, care ne învăluie cu dragostea ei de mamă și, desigur, să-i simțim cât mai clar și evident ajutorul pe care niciodată nu pregetă în a ni-l acorda. 

La finalul slujbei, Părintele Episcop Ignatie, însoțit de părintele protopop Iulian Dumitru Ștefan, a vizitat biserica veche din cimitirul satului Peicani, biserica parohială din Tupilați și ansamblul parohial din localitatea Grumezoaia, filie a Parohiei Hurdugi.