Din soborul slujitorilor au făcut parte și părinții consilieri eparhiali Vladimir Beregoi și Ciprian Tacu, și părintele protopop Andrei Mereuță.

După slujbă, Ierarhul Hușilor a transmis un mesaj de condoleanțe familiei și celor prezenți:

«Deșertăciuni sunt toate cele omenești. Câte nu rămân după moarte? Nu merge cu noi bogăția, nu ne însoțește mărirea, că venind moartea toate acestea pier. Pentru aceasta, lui Hristos Celui fără de moarte să-I strigăm: pe aceasta care s-a mutat de la noi odihnește-o unde este lăcașul tuturor celor care se veselesc» (Stihiră a Sfântului Ioan Damaschinul din Slujba Înmormântării)

De fiecare dată când ne rugăm pentru sufletul cuiva plecat în veșnicie, este un bun motiv de a reflecta asupra efemerității vieții noastre. 

De multe ori ne cantonăm doar în cele ale vieții acesteia, în pământesc, scăpându-ne din vedere faptul că noi avem destinația înspre veșnicie. Dumnezeu ne-a creat pe fiecare dintre noi să Îi fim parteneri de dialog veșnic. Moartea a intervenit ca un intrus în existența noastră, dovadă că ea provoacă multă durere, foarte multă suferință și căutăm să o înțelegem cât mai puțin. Moartea a venit în lume ca o consecință firească a păcatului.

Hristos, prin Învierea Sa, a schimbat conținutul ontologic al morții, în sensul că, dacă până la Hristos moartea era o realitate implacabilă, o realitate insurmontabilă, peste care nu putea să treacă nimeni, odată cu venirea Lui moartea devine un prag înspre o altă dimensiune, înspre viața veșnică. 

Ne vom întâlni la Judecata de Apoi și vom da toate măștile jos. În lumea aceasta putem părea eleganți, manierați, dar inima noastră să colcăie de ură, de minciună, de gânduri rele față de omul din fața noastră.

 Când vom merge în fața lui Dumnezeu se vor deschide cărțile conștiinței și nu vom putea nega nimic; tot ce am săvârșit în viața aceasta se derulează ca un film, o proiecție a tot ceea ce am făcut. 

Omul care cugetă, din când în când, la moarte, va trăi foarte vrednic și extrem de atent cu propria sa viață. Nu se va pierde în mărunțișuri, în lucruri nesemnificative. Va avea puterea să simtă întotdeauna ceea ce este esențial. Vedeți că în urma noastră rămâne fie dragostea, bunătatea și lumina pe care am împărtășit-o, fie răutatea, faptele rele, întunericul și minciunile pe care le-am distribuit în jurul nostru. 

Am ținut să fiu prezent la acest moment de rugăciune pentru adormita întru Domnul Jana și în semn de solidaritate, de comuniune și de recunoștință pentru familia domnului George Sava, care este membru al Adunării Eparhiale a Episcopiei Hușilor. Desigur, din relatările celor care au cunoscut-o pe doamna Jana, a fost un om cu credință puternică în Dumnezeu, apropiată de Domnul. De aceea, noi nu ne pronunțăm în locul lui Dumnezeu, dar credem că poate Domnul așa a îngăduit, să nu sufere mult în lumea aceasta, plecând devreme. El are propriile Lui socoteli, care sunt atât de diferite de ale noastre. Domnul să mângâie familia îndurerată și pe toți cei care v-ați bucurat de prezența sa.