Din soborul slujitorilor au făcut parte părinții consilieri și inspectori de la Centrul Eparhial Huși și părinți protopopi, alături de părintele exarh Zaharia Curteanu, starețul sfântului așezământ.

În cuvântul adresat celor prezenți, Ierarhul Hușilor a afirmat, preluând un cuvânt al Sfântului Grigorie Palama, că Maica Domnului este „cartea” în care S-a întipărit, ca Om, Dumnezeu-Fiul:

«De aceea venim strălucitori, prăznuind în chip strălucit, cu toată plăcerea această zi în care au început acestea: ziua de naștere nu a Fecioarei, ci mai degrabă a întregii lumi, prima și singura zi în care a văzut omul adevărat, prin care S-a dat tuturor oamenilor faptul de a exista cu adevărat» (Omilia Sfântului Nicolae Cabasila la sărbătoarea Nașterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu)

Dumnezeu rânduiește pentru noi, cei care o iubim atât de mult pe Maica Domnului, să reflectăm, la această zi de sărbătoare dedicată ei, asupra tainei minunate a celei care, prin viața ei de rugăciune, prin curăție și prin multă smerenie s-a ridicat deasupra oamenilor și spre uimirea îngerilor. 

Părinții Bisericii, care au tâlcuit, atât cât este cu putință rațiunii umane, taina Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, au căutat ca să redea în cuvinte omenești cât mai practice și mai profunde frumusețea acesteia. 

Sfântul Grigorie Palama a iubit-o atât de mult pe Maica Domnului, încât din tinerețe i se ruga în felul acesta: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, împrăștie, îndepărtează întunericul neștiinței mele. Luminează-mă, strălucește tu peste mine!”. El este cel care a numit-o, într-o omilie dedicată sărbătorii de astăzi, ca fiind „cartea uimitoare a umanității, în care Dumnezeu Cuvântul ca om S-a întrupat” din ea. Și ne spune următorul lucru: 

„Astăzi s-a pregătit pe pământ o «carte» uimitoare, care poate purta nu doar întipărirea unor cuvinte, ci în chip negrăit pe Însuși Cuvântul viu, un Cuvânt nu pierdut în aer, ci ceresc, nu unul care se alcătuiește în însăși stricarea lui, ci Unul care-i răpește stricăciunii pe cei ce se apropie de El, nu unul produs de o limbă omenească pusă în mișcare, ci Născut înainte de veci din Dumnezeu-Tatăl”. 

Maica Domnului este „cartea” în care S-a întipărit, ca Om, Dumnezeu-Fiul. Așa ne spune Sfântul Grigorie Palama. 

Ea este cea care oferă întregii umanități cea mai frumoasă carte: cartea mântuirii, scrisă de însuși Dumnezeu-Fiul, întrupat, ca Om, din pântecele neprihănit al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Este o carte pe care fiecare dintre noi suntem chemați să o citim, să o adâncim în noi nu atât cu rațiunea, cât cu inima noastră. Aidoma celei care zăvora în adâncul său cuvintele lui Dumnezeu pe care le auzea, așa cum ne spune Sfântul Evanghelist Luca: „Ea punea, zăvora în inima ei toate cuvintele Fiului său”, - toate cuvintele lui Dumnezeu-Fiul, Cel întrupat ca Om, devenind ea însăși o Scriptură vie, un teasc unde se zdrobește spre înțelegere tainică, adâncă strugurele Cuvântului lui Dumnezeu. 

Maica Domnului este cea care, așa cum ne spune Sfântul Nicolae Cabasila, „ne arată omul în toată splendoarea și frumusețea lui”. Este cea care arată prima ce este omul și cum l-a creat Dumnezeu plin de har, plin de strălucire și frumusețe dumnezeiască. 

Prin rugăciunea ei deosebită s-a pregătit să devină Biserică vie a Dumnezeului Celui Viu, a lui Dumnezeu-Fiul, Cuvântul Cel dumnezeiesc, din veșnicie întrupat ca Om.

Sfântul Nicolae Cabasila ne spune că „numai omul care poartă chipul lui Dumnezeu curat, neprihănit, fără să adauge vreo trăsătură falsă, fără să îl murdărească prin păcat, poate să-L arate pe Dumnezeu Însuși. Singura care, prin curăție, prin rugăciune, prin multă smerenie, L-a arătat pe Dumnezeu-Fiul, întrupat ca Om, fost Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, cea care fără prihană, plină de Duhul Sfânt, a fost ca o catedrală în care Dumnezeu-Fiul, Hristos Însuși, S-a hirotonit ca Preot, ca Cel care sfințește, îndumnezeiește în mod deplin întreaga umanitate”. 

Preasfinția Sa a arătat că cinstirea Maicii Domnului este întotdeauna în relație cu Fiul său:

Și noi putem deveni o carte în care să se întipărească Dumnezeu doar dacă vom lua aminte la modul cum și-a trăit viața Maica Domnului. A trăit în smerenie, în discreție și în anonimat deplin. Nu a căutat să fie sub reflectoarele vieții publice. A trăit lângă Hristos, smerindu-se, pentru a-L lăsa pe Hristos să transpară, să se vadă în viața ei. Era îmbibată de iubirea, de dragostea pentru Fiul său. 

Așa se comportă un om care iubește - nu se pune pe sine în prim planul vieții, ci lasă întotdeauna să strălucească cel pe care îl iubește, cel care i s-a dăruit, cel pentru care trăiește și simte că este bucuria vieții sale. 

La o intensitate mult mai adâncă, Maica Domnului este cea care a lăsat să se vadă Cel pe care L-a iubit cu întreaga sa ființă și fără niciun fel de intermitență. L-a iubit pe Hristos în mod deplin. 

Din rândul oamenilor, Maica Domnului este cea mai frumoasă la suflet, plină de noblețe, de curăție și de neprihănire, încât a fost și o uimire pentru toți îngerii și o bucurie pentru întreaga umanitate.

De aceea noi o iubim atât de mult pe Maica Domnului și o cinstim în mod aparte. Cinstire sa este întotdeauna în relație cu Fiul ei; niciodată desprinsă de Fiul ei, niciodată independentă de Fiul ei, pentru că am contrazice însăși viața ei. Ea nu și-a gândit viața în mod independent de Fiul Cel dumnezeiesc din veșnicie născut ca Om. Niciodată nu a gândit sau a simțit fără să fie într-o comuniune deplină cu Fiul ei. 

De aceea noi, în tradiția ortodoxă, avem sintetizată, în iconografie, această taină a Maicii Domnului, care Îl ține întotdeauna pe Pruncul Iisus în brațele sale; privirea sau mâinile ei sunt întotdeauna îndreptate înspre Fiul ei, în semn de smerenie, ca Cel care este centrul, chiar dacă este Pruncul ei, însă acest prunc este Dumnezeu-Omul. 

De aceea veți vedea în icoane privirea ei înspre Pruncul Iisus sau mâinile ei arătând înspre Iisus, Cel care este modelul nostru, Cel care este Împăratul nostru, Dumnezeu-Omul care ne-a răscumpărat din păcat. Când cineva nu o cinstește pe Maica Domnului, de fapt nu Îl cinstește nici pe Iisus Hristos, Cel care este în relație și în comuniune cu aceasta. 

Să ne ajute Domnul să fim cu toții „cărțile” lui Dumnezeu. 

Este atât de inactual cuvântul meu în lumea în care trăim, o lume dominată de mediile digitale, în care totul este pe suport digital. Nu mai ținem cont de cartea fizică, citim prea puțin; inclusiv studiile recente din neuroștiință confirmă că pentru mintea omului și pentru liniștea lui, o pagină citită dintr-o carte înseamnă foarte mult, o antrenare a creierului. 

Dacă noi intrăm în cartea aceasta a mântuirii, cea în care S-a înscris Dumnezeu, câtă liniște putem primi în sufletul nostru, câtă bucurie ne poate da Maica Domnului, bucurie care vine de la Domnul nostru Iisus Hristos, Cel care este bucuria și liniștea absolută pentru fiecare dintre noi.