Nume

Mănăstirea Mălineşti (obște de călugări)

Stareț (duhovnic)

Protosinghel Filip Mercaş

Duhovnic

Ieromonah Daniil Ciulei

Date de contact

Nr. telefon: 0744577762

Hram

„Acoperământul Maicii Domnului“; „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”

Adresă

Mănăstirea este situată într-un cadru natural pitoresc, pe un platou înalt înconjurat de păduri seculare, aflat pe dealul Cucului – loc care pare suspendat între cer și pământ, în imediata apropiere a satului Gârceni, comuna Gârceni, județul Vaslui.

Acces/Localizare

Este situată la 46 km nord-vest de municipiul Vaslui şi la 4 km nord-vest de satul Gârceni.

Se poate ajunge pe şoseaua Vaslui-Bacău, ramificaţie dreapta Armăşoaia-Pungeşti.

Poate fi folosită şi şoseaua Vaslui-Roman, de la Băceşti ramificaţie sud până la mănăstire circa 10 km.

Istoric

Tradiția locală consemnează existența unei legende despre Ștefan cel Mare, care, înaintea unei lupte cu turcii, va poposi alături de oastea sa timp de trei zile și trei nopți în zona Gârcenilor de astăzi, în apropierea unui schit în care se nevoia sihastrul Mălin. Voievodul moldovean îi promite monahului că, dacă va ieși biruitor în lupta cu păgânii, va dărui schitului moșii însemnate, drept mulțumire lui Dumnezeu pentru ajutorul primit. Ieșind victorios în război, Ștefan cel Mare își ține promisiunea și înzestrează schitul cu pământ și pădure.

Existența acestui așezământ monahal este menționată pentru prima dată la 1762, așa cum reiese din însemnările făcute de slujitori ai altarului, pe diferite cărți bisericești ce se găseau la începutul secolului al XX-lea în mănăstire. Astfel, dintr-o însemnare de pe un Penticostar (Iași, 1753), aflăm numele primului ctitor: „această sfântă carte numită Penticostar o am cumpărat cu banii mei, eu ieromonahul Nicodim, ctitorul schitului Gârceni de pe Racova, ținutul Tutovii, feciorul lui Antonie Hudici și a Ilincăi și o am dăruit ctitoriei mele ca să fiu în veci pomenit și iertare păcatelor să capăt, eu și neamul meu ... .” (Apud. Dionisie I. Udișteanu, Schitul Mălinești – Vaslui, în „Păstorul Tutovei”, nr. 1-4, 1943, p. 45).

Alte însemnări de pe diferite cărți de slujbă atestă existența acestui așezământ, între care amintim: 1785 – pe un Pavecernier, monahul Inochentie Dobrescu de la Mănăstirea Florești, iar în 1796, Dosoftei, Mitropolitul Țării Românești, dăruiește un Triodion „bisericii cu hramul sfinților mai marilor voevozi, ot Gârceni, de ținutul Vaslui, spre pomenirea sa și a neamului său”.

Pe locul vechii sihăstrii, în 1826, va fi (re)zidită din lemn biserica mănăstirii cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, de o echipă de meșteri condusă de Gheorghe și Teodor, așa cum se poate vedea din pisania aflată pe bârna de deasupra ușii la intrarea în sfântul lăcaș. Peste patru ani, la 30 octombrie 1830, ieromonahul Iorest, din încredințarea Episcopului Sofronie Miclescu al Hușilor, va sfinți sfântul lăcaș.

În 1860, domnitorul Alexandru Ioan Cuza, cere desființarea unui număr de 31 de schituri din Moldova, între care este menționat și cel de la Mălinești. Astfel, viața monahală din acest așezământ se va desființa. Totuși, doi viețuitori, Calimah Vrabie și Gherontie Ieremia, vor reuși să rămână ca îngrijitori ai sfântului lăcaș, până în anul 1886, an în care Schitul Mălinești va fi transformat în filie a Parohiei Gârceni, fiind deservită de parohul Constantin Ștefănescu și urmașii săi.

Începând cu anul 1925, Episcopul Iacov Antonovici va întreprinde demersurile necesare pentru reînființarea Mănăstirii Mălinești. Marele istoric de pe scaunul episcopal de la Huși va fi sprijinit de un grup de inițiativă condus de Olga Prezan, soția mareșalului Constantin Prezan, posesorul unei moșii în zonă (Schinetea). Astfel, la 3 noiembrie 1929, biserica va fi sfințită de către preotul C. Ulea, protopopul județului Vaslui, care, pe lângă hramul istoric „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, va rândui un al doilea hram, „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, în cinstea noilor binefăcători ai așezământului monahal, mareșalul Constantin Prezan și Olga, soția sa.

În ședința din 10 decembrie 1929, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, luând act de propunerea Episcopului Iacov Antonovici, aprobă reînființarea Schitului Mălinești, de data aceasta cu obște de călugărițe. Monahia Antonina Timuș de la Mănăstirea Adam va primi ascultarea de stareță, iar ca duhovnic a fost numit ieromonahul Varahiil Ursu, mulți ani slujitor în mai multe parohii vacante din eparhie. Lor li s-a încredințat de către conducerea episcopiei refacerea vieții monahale în acest loc, după aproape șaptezeci de ani.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial și până la desființarea Episcopiei Hușilor (5 februarie 1949), în ciuda multor neajunsuri provocate de cutremurul din 10 noiembrie 1940, ororile războiului și anii de secetă, obștea acestei mănăstiri va cunoaște o perioadă de înflorire duhovnicească sub conducerea stareței Migdonia Buzilă și a duhovnicului Macarie Buză, venit din Basarabia. Aici va funcționa  un atelier de țesătorie și covoare, sub coordonarea maicii Elena Buga, venită de la Agapia, și o școală de muzică psaltică, la care va preda monahia Zenaida Costăchescu. De asemenea, mărindu-se numărul viețuitoarelor (28 de monahii în 1948), vor fi construite mai multe chilii, iar biserica veche va fi reparată în mai multe rânduri.

În anul 1959, ca urmare a Decretului 410, Mănăstirea Mălinești este desființată, asemenea multor așezăminte monahale din țară, peste existența acesteia așternându-se vreme de treizeci de ani praful uitării și al nepăsării noului regim politic. Din când în când, un creștin pios îi mai trecea pragul, iar de Sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, preoții din satele învecinate săvârșeau Sfânta Liturghie.

Noul context politic de după 1989 a creat premise prielnice pentru revigorarea vieții spirituale a românilor. Una din consecințele libertății religioase, de care se va bucura poporul român, a fost redeschiderea așezămintelor monahale desființate de comunism.

Descriere principalele edificii religioase

În cadrul așezământului monahal de la Mălinești se găsește biserica din lemn, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, construită în anul 1826. Din biserica inițială se mai păstrează fundația și soclul de piatră ce conturează un plan triconic, cu absida altarului decroșată. Spațiul interior este împărțit în pridvor delimitat de pronaos prin doi stâlpi ce susțin o grindă din lemn fasonat. Pe acoperiș prezintă trei turle, inegale între ele, cea din mijloc în formă octogonală, este situată deasupra naosului. Tâmpla este bogat ornamentată, cu motive florale și vegetale cu influențe din perioada barocului moldovenesc.

Noul ansamblu, construit după 1990, este constituit din biserica cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”, aflat în centrul compoziției, flancată de două corpuri laterale simetrice ce conțin chiliile mănăstirii, trapeza, biblioteca și sala de lectură. Corpul bisericii prezintă un pridvor poligonal, pronaos, naos și altar. Între anii 2002-2003, pictorii Livia și Gheorghe Pavel vor împodobi cu pictură în stil neo-bizantin sfântul lăcaș, iar preotul Simeon Movilă din Târgu Neamț va lucra mobilierul bisericesc și catapeteasma. Celor trei turle octogonale le corespund la capetele clădirii două turnuri semi-detașate cu aceeași siluetă, creându-se astfel un remarcabil echilibru al volumelor. Pentru forma turlelor și a acoperișului s-a ales o volumetrie de tip tradițional, având ca referință bisericile din vremea lui Ștefan cel Mare sau Petru Rareș.

Obștea actuală

Prin decizia 3248 din 1 octombrie 1994, conducerea Episcopiei Romanului și Hușilor, din dorința de a da un nou imbold vieții duhovnicești și administrative a acestui așezământ, încredințează ascultarea de stareț tânărului ieromonah Filip Mercaș de la Mănăstirea Moreni. Acesta avea de îndeplinit două deziderate importante: reorganizarea obștii monahale și refacerea vechiului așezământ prin ridicarea unui corp de chilii și a altor dependințe necesare vieții cenobitice.

În perioada 1995-2000 se va construi ,,pavilionul mănăstirii”, o clădire impozantă care adăpostește în interiorul ei Paraclisul „Acoperământul Maicii Domnului”, zece chilii pentru viețuitorii mănăstirii, bucătăria și trapeza, biblioteca, sala de lectură și câteva camere pentru pelerini.

Programul liturgic respectă tipicul monahal, fiind adaptat la nevoile concrete ale obștii. În cursul săptămânii, la ora 16 are loc slujba Vecerniei și a Pavecerniței, iar dimineața, la ora 6, se săvârșește Miezonoptica și Utrenia, după care urmează Sfânta Liturghie. În ajunul sărbătorilor și al duminicii, se oficiază Vecernia mare cu Litia, iar a doua zi slujba începe la ora 8 dimineață. Spovedania are loc în fiecare săptămână, iar împărtășirea cu Sfintele Taine se face lunar.

Deși obștea mănăstirii este mică, numărând astăzi cinci viețuitori, în cadrul acesteia se desfășoară o activitate duhovnicească intensă, responsabilă și eficientă. Asistența religioasă a credincioșilor este asigurată de cei doi duhovnici ai mănăstirii, care caută să sporească în sufletele ucenicilor lor credința în Dumnezeu și dragostea dintre semeni.   

Frumusețea slujbelor, ospitalitatea viețuitorilor, dar, mai ales, cadrul natural care creează o ambianță de liniște și înălțare spirituală, atrag duminică de duminică mulțime de pelerini, atât din satele din apropiere, cât și din Vaslui sau alte localități aflate la mulți kilometri depărtare. Evlavia credincioșilor față de acest așezământ se poate vedea și cu prilejul slujbei de hram, când mulțime de popor vine și se roagă Maicii Domnului pentru întărirea în credință, potolirea ispitelor, sănătatea trupului și ajutor în urcușul lor duhovnicesc spre Împărăția lui Dumnezeu.

Extras din: Tinda Raiului - Mănăstiri și schituri din ținutul Vasluiului, Album tipărit cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, Editura Horeb, 2020.