Din soborul slujitorilor a făcut parte și părintele secretar eparhial Alexandru Bahnar.

În cuvântul de învățătură rostit după citirea fragmentului evanghelic, Părintele Episcop Ignatie a explicat de ce Domnul Hristos a ales să vină să primească botezul din partea Sfântului Ioan, la râul Iordan:

«Și răspunzând, Iisus a zis către el: Lasă acum, că așa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea» ( Matei 3, 15)

Marea sărbătoare a Botezului Domnului în apele Iordanului reține un dialog de o frumusețe aparte între Sfântul Ioan Botezătorul și Domnul nostru Iisus Hristos. 

Acest dialog are drept conținut, prin excelență, smerenia Domnului nostru Iisus Hristos, smerenie desăvârșită, de care s-a făcut părtaș, atât cât este cu putință unui om, și Sfântul Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului.

Hristos, până la acest eveniment al Botezului în repejunile Iordanului, era necunoscut, era un anonim, chiar dacă vestea Nașterii Sale, venirea Fiului lui Dumnezeu ca Om în lumea aceasta a produs enormă bucurie în cer și pe pământ. Această bucurie, așa cum suntem noi oamenii, din nefericire, nu a ținut foarte mult. Noi suntem ființe euforice, ne entuziasmăm foarte ușor și ne trece tot la fel de repede. Uităm ceea ce Dumnezeu face pentru noi, oamenii.

Așa cum consemnează Sfântul Evanghelist Ioan, Sfântul Ioan Botezătorul este cel care Îl prezintă, Îl face cunoscut pe Iisus Hristos, oamenilor. Sau, într-o exprimare teologică mai adecvată, Iisus Hristos este Cel ce Se face pe Sine cunoscut în fața oamenilor atunci când intră în apele Iordanului pentru mântuirea noastră, pentru iertarea păcatelor noastre și, desigur, pentru vindecarea și curățirea întregului cosmos. 

Spun acest lucru având în vedere că apa este un element fundamental al vieții noastre, al cosmosului, al lumii în care trăim noi aici pe pământ. 

În dialogul de care aminteam, Sfântul Ioan Botezătorul este cel care ezită, în chip smerit, să pună mâinile pe creștetul Stăpânului - cum se spune atât de frumos în slujba sărbătorii de astăzi. Sfântul Ioan Botezătorul este cel care boteza la Iordan pe cei care aveau capacitatea de a-și recunoaște greșelile. Acest botez era unul al pocăinței, și nu al iertării păcatelor. 

Botezul creștin, întru Hristos, este prin Duh Sfânt și foc și este spre iertarea păcatelor noastre, spre restaurarea firii noastre afectată de păcat, spre îndumnezeirea și luminarea noastră deplină. 

Ioan Botezătorul știa Cine vine la Iordan ca să Se boteze. Avea conștiința faptului că Hristos este fără de păcat și că nu are nevoie de un asemenea botez. De aceea Îi spune, atât de smerit și de autentic - așa cum numai Sfântul Ioan Botezătorul s-a raportat față de Domnul nostru Iisus Hristos - că nu se cade să îl boteze el. Îl oprea pe Hristos ca să nu ceară să fie botezat, ci așa cum considera firesc, Hristos să fie Cel care să-l boteze pe Ioan. 

Bineînțeles, Domnul nu S-a botezat pentru că avea păcate. El S-a botezat, cum ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur, din două motive. Primul dintre aceste motive este cuprins în cuvântul Domnului Hristos, Cel care îi răspunde lui Ioan Botezătorul atunci când el evita, ezita să Îl boteze: „Lasă acum, că așa se cuvine să plinim toată dreptatea”.

Ierarhul Hușilor a explicat dialogul Domnului Hristos cu Sfântul Ioan Botezătorul:

Ce înseamnă „să împlinim toată dreptatea”? Ce se înțelege prin acest cuvânt al Domnului Hristos? Ioan Botezătorul a înțeles foarte bine pentru că el cunoștea Scripturile, cunoștea înțelesurile profunde ale acestora, pe dinlăuntrul lor, nu din afară, cum din păcate ne rezumăm noi. Citim atât de superficial Sfânta Scriptură și nu înțelegem, nici nu gustăm din miezul ei, ne oprim de multe ori la partea exterioară, epidermică, a sensului Scripturii. 

Ne ajută să înțelegem ce înseamnă acest cuvânt „să plinim toată dreptatea” dacă ne gândim la un alt eveniment de o importanță deosebită din viața Domnului Hristos, și anume Întâmpinarea Lui, la Templu, când era Prunc, de către Dreptul Simeon și Prorocița Ana. 

Despre Dreptul Simeon ni se spune în Evanghelia de la Luca (2, 25) că „era un om drept și temător de Dumnezeu”. Iar despre cei doi, despre Dreptul Simeon și despre Prorocița Ana ni se spune că trăiau în evlavie, împlinind poruncile Domnului. Prin urmare, „a trăi drept” sau „dreptatea”, în gândirea biblică, a lui Dumnezeu, înseamnă frica aceasta de Domnul și împlinirea poruncilor Sale, împlinirea voii lui Dumnezeu. 

Hristos este Cel care, în ascultarea Sa, în smerenia Sa desăvârșită, a împlinit în mod absolut voia Tatălui ceresc. De altfel, El Însuși spune că sunt bineplăcuți lui Dumnezeu toți cei care fac voia Sa, care împlinesc voia lui Dumnezeu cuprinsă în poruncile Sale, în Sfânta Scriptură. 

Domnul nostru Iisus Hristos este primul care ne dă exemplu, model absolut, de împlinire a poruncilor și a voii lui Dumnezeu-Tatăl, ca Om, întrupându-Se.

El, Fiul lui Dumnezeu, este Cel care deschide calea unui exemplu de a urma așa cum se cuvine lui Dumnezeu-Tatăl, împlinind voia Sa, având încredere în voia lui Dumnezeu. Și acest lucru înseamnă „dreptatea”, „să împlinim dreptatea”, adică să facem voia lui Dumnezeu. 

Un al doilea motiv pentru care Domnul Hristos Se botează în repejunile Iordanului este legat de faptul că trebuia să fie cunoscut lumii, să fie prezentat lumii. Această cunoaștere a lui Hristos pe care El Însuși ne-o împărtășește, nu este altceva decât descoperirea sau revelația, în mod foarte limpede, a Preasfintei Treimi. 

Când Hristos Se apropie de repejunile Iordanului, părea că vine un om din mulțime, pe Care nu-L știa nimeni, însă Ioan Botezătorul Îl prezintă spunând: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii. Acesta este Cel care S-a întrupat, S-a născut ca Om din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu - adică Răscumpărătorul nostru, Mântuitorul nostru, Cel care Se jertfește, Se răstignește din dragoste deplină, desăvârșită, absolută pentru noi oamenii, ca să ne facă părtași Învierii Sale, să biruiască moartea în locul nostru, cei ce n-am fi putut să biruim moartea niciodată, de vreme ce sămânța păcatului este în noi”. Hristos, Cel fără de păcat, este Cel care a biruit moartea pentru noi, făcându-ne părtași Învierii. 

Această cunoaștere a lui Hristos în repejunile Iordanului este ca Fiul întru Care Dumnezeu-Tatăl Își găsește bună-voire, adică Se odihnește; este Cel în care vede că se împlinește voia Sa aici pe pământ făcându-Se ascultător până la moarte, cum ne spune Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Filipeni în capitolul II. Și, de asemenea, este Fiul asupra Căruia, ca Om, Se pogoară Duhul Sfânt în chip de porumbel. Adică vine Duhul Sfânt în chipul acesta de porumbel ca să ne arate că ne-am împăcat cu Dumnezeu Treimea, noi oamenii care am păcătuit, ne-am distanțat de El din pricina păcatelor. 

Acestea sunt cele două motive consemnate și dezvoltate de Sfântul Ioan Gură de Aur în Omilia la această sărbătoare a Botezului Domnului, motivele pentru care a venit Hristos la repejunile Iordanului.

Preasfinția Sa a amintit de făgăduințele făcute la propriul nostru botez:

Hristos este, pentru noi, exemplul absolut, paradigma, prin excelență, a celui care împlinește voia lui Dumnezeu, împlinește poruncile lui Dumnezeu, face ascultare de Dumnezeu. 

Acest lucru înseamnă „dreptatea” în gândirea lui Dumnezeu. Nu are nimic de-a face cu ceea ce înțelegem noi, și anume tendințele acestea justițiare, ci în logica biblică dreptatea înseamnă împlinirea voii lui Dumnezeu. 

Și al doilea motiv, să fie cunoscut oamenilor ca Cel care este Unul din Treime, întrupat ca Om din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și Cel ce ne descoperă ce înseamnă și ne face părtași vieții celei dumnezeiești, iubirii celei dumnezeiești. 

De aceea este consemnat atât de frumos în Evanghelia Sfântului Marcu că în timp ce Se ruga Domnul Hristos, cerurile s-au deschis. Și aceasta este, pentru fiecare dintre noi, lucrarea minunată a Botezului în viața noastră. Ne-au fost deschise cerurile atunci când am fost botezați și, desigur, am fost chemați să împlinim voia lui Dumnezeu.

Acest lucru este surprins în prima parte a Tainei Sfântului Botez, în cele două tipuri de întrebări pe care le pune preotul sau episcopul nașilor. În prima dintre ele, nașii cu pruncul în brațe sunt întorși înspre Apus și sunt întrebați: „Te lepezi de satana și de lucrările lui și de slujitorii lui și de trufia lui? ”. Și nașii răspund: „Mă lepăd de satana.” Aceasta e o făgăduință, o promisiune pentru că numai în felul acesta poți împlini voia lui Dumnezeu, lepădându-te, descotorosindu-te tot timpul de această zgură a păcatului, a celui rău. 

Al doilea rând de întrebări este pus cu fața înspre Răsărit; nașii și pruncul în brațe sunt întrebați: „Te unești cu Hristos? Mă unesc cu Hristos”. Și aceasta este o făgăduință că prin unirea cu Hristos noi primim puterea de a face voia lui Dumnezeu. Și unirea, prin excelență, cu Hristos este în Sfânta Euharistie. 

Să ne bucurăm de această sărbătoare a Botezului Domnului nostru Iisus Hristos, în repejunile Iordanului, să căutăm să împlinim voia Lui și, bineînțeles, să simțim în chip cât mai viu lucrarea, cunoașterea Preasfintei Treimi în viața noastră.

După Sfânta Liturghie, Părintele Episcop Ignatie a oficiat Slujba Aghesmei Mari, în spațiul amenajat în fața statuii Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, binecuvântând cu apă sfinţită pe toți cei prezenţi.

Ierarhul Hușilor i-a îndemnat pe cei de față să acorde o atenție sporită curățirii sufletești, prin lupta împotriva păcatelor:

Această zi de sărbătoare este de o importanță covârșitoare, aidoma celorlalte sărbători împărătești ale Bisericii noastre. Boboteaza sau Botezul Domnului nu este cu nimic mai prejos decât Crăciunul, Nașterea Mântuitorului, decât Învierea Domnului, sau decât Sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt. 

Hristos coboară în repejunile Iordanului, sfințește apele, și sfințindu-le, cum se spune în rugăciune, sfințește întreaga lume, întregul cosmos. Știm cu toții ce importanță are apa pentru fiecare dintre noi, dar și pentru cosmos, pentru lumea aceasta. Sfințind apa ne sfințim cu toții. Și Îi cerem lui Dumnezeu să vină să ne stropească, cum se spune în rugăciune, după a Sa făgăduință, cu apa curățitoare, cea care iartă de păcate și aduce multă milostivire, sănătate, sfințire și binecuvântare. 

Așa cum este rânduiala Bisericii noastre, apa care se sfințește în ziua de Bobotează se numește agheasmă mare. I se spune așa pentru că, așa cum ați putut constata, am rostit de două ori epicleza asupra apei, adică am chemat de două ori ca Duhul Sfânt să vină și să sfințească această apă. La agheasma mică sau la sfeștanie, preotul sau episcopul invocă o singură dată Duhul Sfânt. La sfințirea apei din ziua de Bobotează cheamă de două ori Duhul Sfânt.

Hristos, Cel botezat în repejunile Iordanului, să ne dăruiască fiecăruia dintre noi puterea aceasta de a omorî păcatul și luând apa aceasta, agheasma mare, cu multă smerenie, să ne fie spre sfințire, sănătate și multă binecuvântare și bucurie în toate inimile și în toate casele!