Slujba a fost oficiată de un sobor de preoți și diaconi din care au făcut parte părinții consilieri de la Centrul Eparhial Huși, părinții protopopi din Eparhie, precum și preoți din Huși și împrejurimi.

Delegatul Părintelui Episcop Ignatie a fost părintele arhimandrit Zaharia Curteanu, exarhul mănăstirilor din Episcopia Hușilor. În cuvântul său, a creionat parte din profilul duhovnicesc al Părintelui Mina Dobzeu:

„Aș vrea să încerc să decriptez o metaforă pe care Părintele nostru Episcop Ignatie a rostit-o acum câțiva ani, spunând despre Părintele Mina, marele duhovnic hușean, că era „om de flacără”. Îngăduiți-mi să aduc la inimile dumneavoastră ceea ce am înțeles eu:

Flacăra este ceva care viază, care arată, prin existența ei, înainte de toate, mișcare. Flacăra dă lumină și căldură. Așa a fost Părintele Mina, ca preot, duhovnic și monah – un om aflat mereu în mișcare duhovnicească, prin faptul că el își dorea din tot sufletul să fie misionar, lucru pe care l-a văzut încă din copilărie, în satul natal, la părintele său paroh, Vasile. Apoi, el a lucrat această activitate misionară, în decursul vremii, în special ca preot slujitor al Bisericii și ca duhovnic.

Flacăra este lumină. Părintele Mina a încercat să ne ofere nouă, tuturor, această lumină a credinței, o credință pe care el însuși o purta în suflet, curată, neprihănită, așa cum l-a învățat mama lui când, la vârsta de câțiva anișori, îl punea să citească din Acatistul Sfântului Mucenic Pantelimon.

Flacăra arată și căldură – căldura pe care Părintele Mina o manifesta față de ucenicii săi duhovnicești, în calitate de părinte iubitor. Cred că cea mai mare calitate a unui duhovnic este să știe să asculte.

Din păcate, omul contemporan și noi, duhovnicii zilelor acestea, parcă am pierdut din această dimensiune a duhovniciei. Grăbiți fiind, mereu ocupați cu câte ceva, nu mai dedicăm timp sufletului care își încredințează taina sa, în fața noastră.

Acesta a fost Părintele Mina Dobzeu – om de acțiune, om cu o căldură sufletească extraordinară și om cu o credință puternică, izvorâtă parcă din plămada strămoșilor săi basarabeni care, aflați departe de neam, între mai multe vânturi și vicisitudini ale istoriei, au avut seva puternică a credinței și a dragostei față de Dumnezeu.

S-a făcut cunoscut, prin calitate sa de bun slujitor al Bisericii. Slujea cu multă evlavie, se ruga cu un parfum al rugăciunilor monahilor de altă dată și încerca să improprieze dragostea mărturisitoare a lui Iisus Hristos, sufletelor care îl cercetau”.

De asemenea, doamna profesoară Maria Pară, ucenică apropiată și editor al memoriilor părintelui Mina Dobzeu, a vorbit despre ultimele clipe de viață ale duhovnicului Hușilor, despre rugăciunea care îl însoțea permanent și despre atenția pe care o acorda ucenicilor săi.

Credincioși din Huși și nu numai, s-au rugat împreună la mormântul duhovnicului lor, păstrând în suflet cuvintele sale, înveșnicite pe piatra de mormânt: „Așa ne-a găsit Europa: cultivând duhul neamului, în genunchi, cu palmele adunate pentru rugăciune”.