În omilia rostită, Ierarhul Hușilor a răspuns la întrebarea: „Ce înseamnă să fi sfânt, ce înseamnă să trăiești fiind bine-plăcut lui Dumnezeu?”:

„Noi avem o prejudecată: noi înțelegem prin sfânt un om care face minuni, un om care depășește legile firești, cineva care are mai multe daruri decât avem noi oamenii, că, a fi sfânt, e deasupra omenescului.

Evanghelia ne spune că, a fi sfânt, înseamnă altceva. Ea ne vorbește despre cei chemați să-L urmeze pe Hristos.

A fi sfânt înseamnă, în primul rând, manifestarea unei disponibilități fără limite, absolute, pentru Dumnezeu. Nimic să nu fie interpus între tine și Dumnezeu. Nici familia, nici cariera, nici inteligența ta. El să ocupe primul loc în sufletul tău. Dumnezeu este Cel în jurul căruia trebuie să graviteze întreaga ta existentă.

Omul în sufletul căruia Dumnezeu este pe primul loc, nu poate decât să-i cinstească pe cei apropiați, pentru că Dumnezeu este sursa dragostei adevărate. Când Dumnezeu nu este pe primul loc, niciodată nu-i vei putea iubi cum se cuvine. Dacă El este pe primul loc, atunci toate celelalte vor fi minunate. Noi de aceea trăim aceste rupturi lăuntrice, drame în familii, între prieteni, între apropiați, pentru că Dumnezeu nu este pe primul loc.”

De asemenea, în cuvântul său, Preasfințitul Ignatie a insistat asupra calității omului ce dorește să-și sfințească viața, de a nu renunța la credință în fața provocărilor lumii sau a smintelilor din interior:

„Când ne aplecăm asupra vieții unui sfânt vedem că nimic din lumea aceasta nu a pus mai presus de Hristos. Viața lui era integral dăruită lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă să fi sfânt!(…)

A fi sfânt mai înseamnă să suferi pentru credința ta, să nu te clatini la orice vânt care vine asupra ta! Să nu te clatini oricâtă suferință interioară ar trebui să suporți. Să rămâi nemișcat în credința ta către Dumnezeu, indiferent de câte încercări vin în viața ta!”