În cuvântul de învățătură, Ierarhul Hușilor a făcut distincția dintre lumina adevărului descoperit celor ce trăiesc în Hristos și „adevărurile” personale:

«Deci iarăşi le-a vorbit Iisus zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii» (Ioan 8, 12)

Răstimpul dintre Învierea lui Hristos și Duminica Cincizecimii ne invită să adâncim în noi lumina biruinței lui Hristos asupra morții și a păcatului. De aceea, Biserica a rânduit să fie citite în această perioadă pasaje evanghelice de la Sfântul Evanghelist Ioan, cel care a consemnat cuvintele lui Hristos, Care se numește pe Sine „Lumina lumii”.

Hristos S-a descoperit pe Sine ca fiind Lumina ființială, celor trei ucenici, Petru, Iacov și Ioan, pe Muntele Taborului. Acolo au putut să fie părtași luminii necreate, care izvora din dumnezeirea lui Iisus Hristos, Cel ce este Lumina lumii.

A fi în lumină, conform gândirii Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, coincide cu a fi în adevăr. Hristos ne spune: „Că oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească. Dar cel care lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt săvârşite” (Ioan 3, 20-21).

A fi în lumină presupune a fi îndrăgostit de Adevăr.

Întunericul este opusul luminii. Minciuna este opusul adevărului. Ori de câte ori decidem să Îl urmăm pe Hristos, decidem să fim în Adevăr, în lumină.

Când mințim, vrem să rămânem în întuneric și în faptele rele, care ne desfigurează ca oameni.

Un om al adevărului este un om al profunzimii, al trăirii în lumină. Adevărul ne plasează, pe fiecare dintre noi, în părtășia cu Hristos, Care s-a numit, pe Sine însuși, Adevărul - nu ca teorie, ci ca Persoană.

Ar trebui să ne raportăm la Adevărul – Persoană. Din nefericire, din cauza păcatului și al neputințelor noastre, credem că deținem un anumit fel de adevăr. Câte mentalități sunt, atâtea „adevăruri” credem că pot fi valabile. Fiecare își susține propriul adevăr.

În gândirea biblică, Adevărul este unul singur – Iisus Hristos. Dacă trăim în Hristos, nu mai putem avea propriul nostru adevăr, căci El, Lumina lumii, ne dezvăluie Cine este Adevărul.

Păcatul ne determină, pe fiecare, să fim atât de siguri și consolidați în convingerea că noi deținem adevărul, iar ceilalți sunt în eroare.

De fapt, ne construim un „adevăr” fals, structurat pe propriile noastre analize păcătoase, hrănite de orgoliu. De aceea ne este foarte greu să renunțăm la acesta, căci credem că este unic și încercăm să îl impunem în jurul nostru. De fapt nu este adevăr, ci o eroare a minții noastre.

Ne dăm seama de acest lucru când nu  mai avem niciun fel de deschidere și rămânem opaci în mentalitatea noastră și credem că doar ceea ce este în mintea noastră este adevărul, și încercăm să îl impunem celorlalți.

Preasfinția Sa a vorbit despre modul în care putem distinge, la nivel personal și în relațiile cu cei din jur, între prezența lucrării lui Hristos și „adevărul” plăsmuit de propriul orgoliu:

Adevărul niciodată nu se impune.

Adevărul seduce, ne determină să ne îndrăgostim de el, nu are nimic autoritar în el. Așa cum nu găsim în Hristos, Adevărul Persoană, nimic autoritar, ci ne îndrăgostim de El pentru că ne atrage bunătatea, blândețea și lumina Sa.

Cea mai mare luptă a fiecăruia dintre noi este să ne descotorosim de „adevărurile” hrănite de păcat. Când impunem propriul „adevăr”, de care suntem convinși, iar celălalt nu poate să îl primească, intervine ruptura. Este indiciul clar că ceea ce numim „adevăr” nu este adevăr. Adevărul nu scindează, ci unește, așa cum Hristos adună cele risipite ale ființei noastre. Adevărul ne ajută să ne interiorizăm, să regăsim ceea ce am pierdut.

Corelația dintre Lumină și Adevăr nu este întâmplătoare. Se atrag reciproc. Omul care trăiește în lumină iubește adevărul. Omul care trăiește în adevăr, iubește lumina.

Mentalitatea omului care iubește lumina se structurează pe dorința de a căuta întotdeauna adevărul - nu unul confecționat după propria minte, ci în relație cu Hristos, Cel care a venit în lume să vădească cele care sunt false și ipocrite.

Noi luăm ca adevărat ceea ce este fals și ipocrit. Nu avem sensibilitatea de a sesiza, cu inima noastră, unde este adevărul. Hristos, Lumina lumii, să fie Cel care să ne ajute să trăim în adevăr și lumină, ca în felul acesta viața noastră să capete sens și liniște.

Una din sursele de neliniște cu care ne confruntăm este că ne confecționăm propriul „adevăr”, pe care îl idolatrizăm și îl impunem cu forța celor din jur. Un astfel de comportament se numește dictatură, teroare. Nu lăsăm spații de libertate celor de lângă noi, pentru a înțelege ceea ce vrem să transmitem, să simtă că rezonează cu ceea ce vrem să transmitem.

Dacă am trăi în Hristos, Cel ce este Adevărul și Lumina ființială, nu am mai fi atât de fermecați de „adevărurile” pe care le confecționăm în mintea noastră.

Omul care este în comuniune cu Hristos și simte harul Său, își trăiește propria sa unitate în El; este martorul unui adevăr de care nu se poate descotorosi și de care se îndrăgostește, pentru că vine suav în viața lui. El transmite mai departe acest adevăr în același fel în care l-a primit, gingaș și cu foarte multă delicatețe, fără să zdrobească sufletul celuilalt, fără să anuleze libertatea celuilalt.

Adevărul care respectă libertatea celui de lângă noi are drept sursă Adevărul - Hristos.

„Adevărul” care strivește și pe care vrem să îl impunem, pentru a reduce la tăcere pe cel de lângă noi, este unul schimonosit, demonic.

Indiciul după care ne putem da seama că un „adevăr” nu se află în relație cu Hristos, este că strecoară neliniște în sufletul nostru. Nu ne mai simțim liberi, oricât de convinși am fi de acel „adevăr” confecționat în mintea noastră.

Din păcate, avem tendința de a-i controla pe cei din jur, convinși de ceea ce este în mentalitatea noastră, vrem să avem controlul vieții acelora, să devenim stăpânii vieții lor, să impunem un perimetru de desfășurare a semenilor noștri.

O asemenea lucrare nu este una duhovnicească, oricât de mult am crede că ne aflăm în adevăr. Adevărul nu perimetrizează, nu trasează linii directoare. Adevărul înseamnă libertate. Hristos ne spune că „adevărul ne va face liberi”.