Din soborul slujitorilor au făcut parte și părintele exarh Zaharia Curteanu și părintele Irineu Sandu, duhovnicul obștii monahale.

Răspunsurile liturgice au fost date de membrii Grupului psaltic „Sfânta Mare Muceniță Chiriachi”, al Catedralei Episcopale din Huși.

În cuvântul adresat celor prezenți, Ierarhul Hușilor a creionat profilul celui care cunoaște și transmite voia lui Dumnezeu:

«Și erau amândoi drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile și rânduielile Domnului» (Luca 1, 6)

Sărbătoarea de astăzi ne oferă un bun prilej pentru a medita asupra a ceea ce înseamnă din punct de vedere biblic profetul Domnului.

Astăzi este sărbătoarea Sfântului profet sau proroc Zaharia și a soției sale, dreapta Elisabeta, părinții Sfântului Ioan Botezătorul. 

Ați constatat faptul că există o alternanță în a folosi, în cuvântările duhovnicești, cele două cuvinte: proroc și profet. Sigur că până într-un anume punct, exceptând semnificația sau semantica acestor cuvinte, ele sunt sinonime, se suprapun și pot fi folosite unul în locul celuilalt.

Din punct de vedere semantic, unul este mai profund decât celălalt și aș vrea să mă opresc asupra a ceea ce înseamnă cuvântul „profet”, și din acest punct să ne îndreptăm spre ceea ce înseamnă „profet al Domnului”, așa cum au fost pe tot parcursul Vechiului Testament. 

Avem nenumărate cărți scrise de către profeți. În Vechiul Testament ni se vorbește cu o recurență despre „profeții Domnului”. Cuvântul „profet” vine din limba greacă, este polisemantic și înseamnă „a vorbi în fața cuiva ca un emisar sau ca unul care are un mandat de la cineva” - înseamnă a vorbi ceva înainte de a se petrece un eveniment, adică a prezice, am spune noi, viitorul. 

Profetul, în Vechiul Testament, era cel care descoperea în mod deplin adevărul lui Dumnezeu și-l împărtășea pe acesta, oamenilor. Nu făcea niciun fel de rabat sau concesie în ceea ce privește transmiterea acestui adevăr, indiferent cui era transmis, fie că era vorba de un rege sau de cineva care ocupa o poziție socială importantă, fie că era vorba de cineva foarte simplu. Nu exista niciun fel de selecție în a transmite adevărul care venea de la Dumnezeu. 

Să reținem că adevărul transmis de către profeți sau proroci nu era al lor, nu era unul confecționat după mintea lor, ci era unul transmis direct de la Dumnezeu. Profeții vorbeau cu Dumnezeu în mod direct. Așa ne putem da seama de ceea ce înseamnă trăsăturile unui profet, așa cum a fost și este Sfântul Proroc Zaharia, deși avem foarte puține detalii biografice despre el. 

Un profet avea întotdeauna putere, vigoare. Aceasta venea din viața lui duhovnicească. Nu era vorba despre puterea lumească de a domina sau de a încerca să-l zdrobească pe cel de lângă el. Era puterea celui care prin cuvântul său, avea capacitatea de a schimba viețile oamenilor. 

Această putere era întotdeauna însoțită de blândețe – și prin aceasta se dovedește că cineva este cu adevărat profet, pentru că avem și profeți falși sau care se revendică a fi profeți. 

Preasfinția Sa a arătat că a propovădui dreptatea, în logică spirituală, presupune conjugarea puterii cu blândețea:

Profetul adevărat conjugă întotdeauna puterea cu blândețea, cu îngăduința față de neputințele și slăbiciunile oamenilor, chiar dacă scoate în evidență și pune la lumină fizionomia hidoasă a ceea ce înseamnă răul din om sau din societate. 

Profetul este cel care reprezintă și propovăduiește dreptatea. Dreptatea trebuie înțeleasă aici nu în logica pe care noi o înțelegem, adică a fi justițiar.

Dreptatea înseamnă a descoperi ceea ce este conform cu voia lui Dumnezeu. În structura profetului adevărat, această dreptate este întotdeauna îngemănată cu mila, cu o atitudine de compasiune și condescendență față de cel ce se află în hăul păcatului. 

Profetul propovăduiește dreptatea, spune care este voia lui Dumnezeu și modul în care trebuie să ne adecvăm viața cu poruncile dumnezeiești, dar în același timp profetul manifestă și foarte multă milă, condescendență.

Profetul are o anumită măreție, impozanță și prestigiu pe care nu caută să și-l impună, ci vine dinlăuntrul său, și noi o recunoaștem ca atare fără ca aceasta să fie clamată sau impusă cu forța. 

Măreția profetului decurge din viața lui morală ireproșabilă, duhovnicească. Și măreția aceasta are o frumusețe aparte, pentru că ea este întotdeauna însoțită sau are îndărătul ei foarte multă smerenie. Găsim foarte rar această combinație a virtuților la oamenii de astăzi, care să fie cu o anumită prestanță, dar în același timp să sesizăm la ei foarte multă smerenie. 

Profetul este cel care nu se stingherește și nu ezită niciodată să rostească adevărul așa cum este el, în conformitate cu realitatea, și nu cu interpretările care pot surveni și pe care le dăm noi multor situații și evenimente care au loc. 

El propovăduiește adevărul ca cel care este o copie sau este ca în oglindă conținutul a ceea ce este real. Profetul nu-și permite să pervertească absolut nimic. Nu ține cont de zona aceasta a zvonisticii sau a bârfei, sau de ceea ce i se pare că a auzit de la cineva care poate vrea să maculeze o anumită persoană pe care nu o simpatizează. 

Adevărul propovăduit de profet este întotdeauna într-o conformitate precisă cu realitatea. Nu există nicio fisură între cele două. Și adevărul acesta este propovăduit întotdeauna cu foarte multă iubire. Adevărul desprins de iubire se transformă într-o atitudine justițiară, în care îl zdrobim pe cel din fața noastră; nicidecum nu există această grijă de a-l determina să-și schimbe viața.

Sărbătoarea de astăzi, când îl cinstim pe Sfântul Profet Zaharia, este un bun pretext în a înțelege cu adevărat ceea ce înseamnă profetul autentic, așa cum îl găsim și cum îl sesizăm din lectura Vechiului Testament. Profetul este cel care îngemănează întotdeauna puterea interioară cu blândețea, dreptatea cu mila, măreția cu smerenia și adevărul cu iubirea.

Sunt foarte multe exemple în Vechiul Testament, care surprind toate aceste trăsături îngemănate: 

„Când ridicaţi mâinile voastre către Mine, Eu Îmi întorc ochii aiurea, şi când înmulţiţi rugăciunile voastre, nu le ascult. Mâinile voastre sunt pătate de sânge; spălaţi-vă, curăţiţi-vă! Nu mai faceţi rău înaintea ochilor Mei. Încetaţi odată! Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ajutaţi pe cel apăsat, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă! Veniţi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, ca zăpada le voi albi, şi de vor fi ca purpura, ca lâna albă le voi face. De veţi vrea şi de Mă veţi asculta, bunătăţile pământului veţi mânca” (Isaia 1, 15-19).

„Ţi s-a arătat, omule, ceea ce este bun şi ceea ce Dumnezeu cere de la tine: dreptate, iubire şi milostivire şi cu smerenie să mergi înaintea Domnului Dumnezeului tău!” (Miheia 6,8).

După Sfânta Liturghie, Părintele Episcop Ignatie a vizitat șantierul bisericii noi a Mănăstirii Ivănești.