La finalul slujbei, Ierarhul Hușilor a îndemnat pe cei prezenți să își asume calea de curăție și lumină a sufletului, ce se nasc din împlinirea binelui:

„Omul care decide să facă binele, nu face altceva decât să primească lumina în sufletul lui. Existența lui devine ca zarea dimineții, care se lărgește până se face ziuă, adică până se umple de lumină, iar întunericul este înghițit.

Calea celui care face rău este ca și chipul lui Cain, care se întunecă și nu poate să se bucure de binele semenului său. Cain nu a putut să se bucure de faptul că Dumnezeu a primit ofranda fratelui său Abel, iar chipul său s-a întunecat. Această întunecare a lui l-a determinat să îl ucidă pe Abel.

Atunci când săvârșim binele, devenim strălucitori, devenim luminoși la chip. Când facem răul, chiar și în inima noastră, când judecăm după aparențe, fără să știm ce este în inima celuilalt, devenim precum Cain. Ucidem pe semenul nostru în inima noastră, prin judecată și prin cuvintele pe care le rostim. Devenim astfel oameni întunecați. Păcatul lasă asupra noastră dâra lui de întuneric. Să mergem pe calea binelui, căci astfel va străluci lumina în sufletul nostru.”