Preasfinția Sa a fost însoțit de părintele consilier eparhial Vladimir Beregoi, președintele Asociației „Filantropia Ortodoxă” Huși și de părintele protopop Adrian Chirvasă.

La eveniment a participat domnul Ionel Turc, președintele Fundației „Spurgeon” România, alături de oficialități județene și locale, de beneficiarii centrului, precum și de numeroși credincioși din comuna Solești.

În mesajul adresat celor prezenți, Ierarhul Hușilor i-a felicitat pe cei angajați în lucrarea de ajutorare a semenilor, afirmând importanța ajutorării celor care nu se mai pot ajuta singuri:

În slujba săvârșită, am citit un pasaj evanghelic în care ni se vorbește de minunea pe care Hristos a făcut-o Domnul Hristos cu un om bolnav de 38 de ani, la Scăldătoarea Vitezda.

Acel om stătea, de 38 de ani, cu nădejdea că va veni momentul ca și el să beneficieze de lucrarea harului lui Dumnezeu. Din nefericire, toți cei care erau de față erau egoiști, fiind absorbiți de suferințele lor și nu-și găseau răgaz să îl ajute și pe el. A venit Hristos, ca Cel care cunoaște inima, suferința și frământarea fiecărui om, și l-a întrebat dacă vrea să fie vindecat.

În dezamăgirea sa, el nici măcar nu a mai verbalizat dorința de a fi vindecat, ci doar a externalizat cea mai mare suferință pe care o trăia, anume că este singur, deși era înconjurat de atât de mulți oameni. El spune: „nu am om care să mă arunce în scăldătoare”.

Aceste centre rezidențiale pentru bătrâni (insist să folosim acest termen, deși conform teoriei corectitudinii politice trebuie să schimbăm cuvintele și să le conotăm alt fel, după cum crede cineva că ar fi potrivit;. spunea un filozof, Ludwig Wittgenstein,  că dacă vrei să controlezi oamenii, încearcă să umbli la mentalitatea lor, la limbaj, și schimbă cuvintele) sunt exact ca în situația din Evanghelie. Vin aici ca la Scăldătoarea Vitezda, însă găsesc oameni care dăruiesc dragoste, căldură sufletească, atenție, și, mai presus de toate, sunt valorizați ca ființe umane. Este esențial acest lucru, căci bătrânețea atrage după sine nu numai o fragilizare fizică, ci și una de natură psihică. Aceste centre sunt ca o Scăldătoare a Vitezdei, și îngerii sunt toți cei care au grijă de ei sunt toți cei implicați în această activitate filantropică. Găsesc aici „omul” de care avea nevoie acel slăbănog de la Scăldătoarea Vitezda.

Din păcate, fără a generaliza, astăzi există un dispreț, fie latent, fie exprimat, față de bătrâni, din partea unora mai tineri.

Avem foarte multe lucruri de învățat de la cei în vârstă. În primul rând răbdarea, apoi interiorizarea, și umorul.