Din soborul slujitorilor a făcut parte şi părintele protopop Vasile Lăiu.

După slujba de resfinţire, Părintele Episcop Ignatie a vorbit celor prezenţi despre locul pe care trebuie să îl ocupe Biserica în viaţa personală:

„Biserica pe care tocmai am sfinţit-o este cea care ne va ajuta, pe fiecare, să ne nevoim pentru îndumnezeirea noastră. Orice biserică sfinţită este locul în care Îl întâlnim pe Domnul.

Fiecare pericopă evanghelică ne transmite ce înseamnă, pentru noi, Biserica.

Biserica nu este numai un loc în care ne întâlnim duminica, după o săptămână de lucru.

Este locul în care suntem chemaţi să ne asumăm un alt mod de viaţă decât cel al lumii de astăzi, modul de viaţă în Hristos, modul de viaţă evanghelic.

Acest lucru îl facem ori de câte ori venim la biserică. Nu este foarte simplu, mai ales în lumea aceasta, în care toate valorile sunt inversate şi există o degringoladă din punct de vedere moral, duhovnicesc.

O biserică sfinţită este un reper, o bornă în drumul nostru de aprofundare a credinţei noastre”.

Totodată, Preasfinţia Sa a explicat semnificaţiile pasajelor evanghelice ce alcătuiesc slujba de târnosire a unei biserici:

„Prima pericopă evanghelică ne vorbeşte despre ceea ce Domnul i-a descoperit Sfântului Apostol Petru, anume că Hristos este Dumnezeu desăvârşit şi Om desăvârşit.

Acest lucru învăţăm în Biserică, să Îl înţelegem şi să ni-L asumăm, în adâncul inimii noastre, pe Hristos, aşa cum este El, Dumnezeu desăvârşit şi Om desăvârşit.

În a doua pericopă evanghelică ni se vorbeşte despre Marta şi Maria. Maria este cea care stătea şi asculta cuvântul lui Hristos în stare de smerenie, de disponibilitate lăuntrică.

Aşa suntem chemaţi şi noi, când venim la biserică, să avem inima deschisă şi mintea disponibilă de a primi cuvântul lui Hristos, pe care aici îl descoperim în autenticitatea lui şi în fidelitatea cu care Hristos l-a rostit.

A treia pericopă evanghelică este cea în care ni se vorbeşte de Hristos ca Păstor. Suntem chemaţi să recunoaştem glasul Lui.

Cum putem ajunge să recunoaştem glasul Celui pe care suntem chemaţi să Îl iubim? Prin Sfânta Împărtăşanie!

Trupul şi Sângele lui Hristos înlesnesc această capacitate duhovnicească de a-L recunoaşte pe Hristos, oriunde în lumea aceasta, şi de a-L propovădui.

Ori de câte ori păşim pragul unei biserici, să avem adâncită în inima noastră dorinţa de a ne schimba.

Când intrăm în biserică, să îi promitem Domnului că vrem să ne schimbăm, că vrem să aprindem o candelă în inima noastră, prin rugăciune, prin liniştea pe care o căutăm şi prin dorinţa de a-L primi pe Hristos, prin Sfânta Împărtăşanie”.

A urmat apoi Sfânta Liturghie, oficiată de cei doi ierarhi pe o scenă amplasată în apropierea locaşului de cult.

Cuvântul de învăţătură din cadrul Sfintei Liturghii a fost rostit de Preasfinţitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii, care a explicat principalele învăţături ce se desprind din relatarea Pescuirii minunate:

„Din cuprinsul Evangheliei de astăzi învăţăm multe lucruri dătătoare de speranţă.

Învăţăm că avem nevoie să ne întâlnim cu Mântuitorul Hristos, Care este pretutindeni prezent, în fiecare localitate, în sfânta biserică.

Avem nevoie să ne întâlnim cu Mântuitorul Hristos, Care ne caută pe drumurile acestei vieţi. Drumurile noastre trebuie să se apropie de El, căci a spus despre Sine că este „Calea, Adevărul şi Viaţa”.

Învăţăm să avem smerenia Sfântului Apostol Petru şi a tovarăşilor lui, care, după o noapte întreagă de trudă, nu au deznădăjduit. Starea lor s-a prefăcut în bucurie duhovnicească prin întâlnirea cu Hristos şi prin pescuirea minunată la care au fost părtaşi.

Ne străduim, în multe chipuri, să facem ceva bun pentru viaţa noastră. Ni se pare şi nouă că, parcă, nu avem niciun spor, niciun folos duhovnicesc.

Spunem, de multe ori, ca şi Petru: „Doamne, toată noaptea ne-am străduit şi nu am adunat nimic folositor pentru viaţa şi sufletul nostru!”

Ar trebui să auzim îndemnul lui Hristos: „mână la adânc”, ca să putem primi binecuvântare dumnezeiască.

Cel care lucrează în viaţa noastră este harul Sfântului Duh, trimis nouă de la Tatăl, prin Fiul. El ne întăreşte credinţa, ne fortifică dragostea şi ne dă aripi ale speranţei, că Dumnezeu se va milostivi spre noi.

Credinţă, dragoste, smerenie, ascultare, sunt cuvintele pe care le-am ascultat în Sfânta Evanghelie”.

De asemenea, Părintele Episcop Visarion a îndemnat pe cei prezenţi să devină misionari ai credinţei, prin faptele bune săvârşite:

„Să punem, mai înainte de toate, voia lui Dumnezeu înaintea noastră şi toate ni se vor adăuga.

Să nu căutăm voia noastră, ci voia lui Dumnezeu. Ea se împlineşte prin trudă duhovnicească şi prin hărnicie.

Domnul ne cheamă să fim apostoli, adică mărturisitori ai voii Lui, să cunoaştem învăţătura Evangheliei, să o mărturisim şi să o arătăm prin faptele noastre cele bune.

Suntem chemaţi să fim misionari! Să vestim cât de bun este Domnul. Să Îl lăudăm pe Dumnezeu prin viaţa noastră şi prin faptele noastre, astfel încât şi alţii să fie atraşi la Hristos, spre mântuire.

Trăim vremuri grele, de rătăcire sufletească, vremuri de rătăcire duhovnicească, vremuri care ne aduc aminte de starea noastră sufletească, pe care trebuie să o schimbăm, întorcându-ne la Hristos, Soarele dreptăţii.

Să căutăm să ne adăpăm sufletul, cât mai des, din cuvântul Evangheliei, pe care îl ascultăm la Sfânta Liturghie, şi să îl descoperim,  la casele noastre, în clipele de răgaz, deschizând Sfânta Scriptură.

Să ne fortificăm viaţa prin rugăciune, ca să dobândim o viaţă duhovnicească”.

La finalul Sfintei Liturghii, Părintele Episcop Ignatie a mulţumit Preasfinţitului Visarion pentru împreuna slujire, precum şi tuturor celor care au contribuit, de-a lungul timpului la restaurarea şi înfrumuseţarea sfântului locaş ce a fost resfinţit.

Preasfinţia Sa a hirotesit întru iconom stavrofor pe părintele paroh Alexandru Vasile, a oferit Crucea eparhială pentru mireni domnului pictor Valentin Cruceanu şi diplome de vrednicie celor ce s-au implicat în refacerea bisericii „Sfântul Nicolae”.