Din soborul slujitorilor a făcut parte şi părintele arhimandrit Hariton Negrea, stareţul Mănăstirii „Petru Vodă” din judeţul Neamţ.

În cuvântul de învăţătură, Părintele Episcop Ignatie a explicat ce înseamnă, cu adevărat, Biserica şi care sunt roadele Duhului Sfânt în viaţa oamenilor.

 „Sărbătoarea Cincizecimii marchează momentul văzut de constituire a Bisericii lui Hristos. Este ziua în care Hristos a coborât în inimile oamenilor şi, în felul acesta, ei au devenit Biserica Lui, Trupul Lui tainic.

Biserica a fost întemeiată prin cele patru acte ale mântuirii neamului omenesc: prin Întrupare, prin Răstignire, prin Înviere şi prin Înălţare. Sunt evenimentele care întemeiază Biserica lui Hristos.

Biserica, ca Trup tainic al lui Hristos, înmugureşte, este întemeiată în mod nevăzut odată cu Întruparea Sa, odată cu luarea trupului Său, curat, neprihănit din Fecioara Maria.

Sărbătoarea Cincizecimii, a momentului în care Duhul Sfânt S-a pogorât asupra Sfinţilor Apostoli, care erau adunaţi pe una din colinele din Ierusalim, marchează constituirea Bisericii.

Biserica a fost instituită, întemeiată prin cele patru acte ale mântuirii neamului omenesc şi constituită în ziua Cincizecimii.

Vorbim despre Biserică, dar nu ştim ce este Biserica.

În ultima vreme, Biserica a fost în centrul multor discuţii pe plan mediatic.

Cei mai mulţi, inclusiv dintre cei care fac parte din Biserică, nu înţeleg ce înseamnă şi ce este ea.

Unii cred că Biserica înseamnă ziduri sau o instituţie care presupune o anumită birocraţie, ca orice altă instituţie din lumea aceasta. De aceea avem această modalitate lumească de raportare la Biserică, pentru că este percepută ca o instituţie printre multe alte instituţii.

Biserica este ceva mai mult decât atât. Sărbătoarea de astăzi ne învaţă ce este Biserica.

Biserica este poporul lui Dumnezeu adunat în rugăciune, ca să se împărtăşească, să preaslăvească numele Său şi să trăiască credinţa.

Noi toţi suntem Biserica, nu numai episcopii şi preoţii.

Se poate observa că orice discurs despre Biserică, fie că este pozitiv, fie că este negativ, face referire doar la episcopi şi la preoţi, de parcă credincioşii sau chiar cel care vorbeşte nu ar face parte din ea. Din nefericire, este o înţelegere eronată.”

Preasfinţia Sa a arătat că Duhul Sfânt a produs o schimbare radicală în viaţa Apostolilor:

„Biserica este un Eveniment. Ea a fost constituită în urma evenimentului Pogorârii Duhului Sfânt, în chip de limbi de foc, asupra Apostolilor, care erau adunaţi pe colina Sionului din Ierusalim, în foişorul cel de sus. Biserica este constituită prin putere de sus.

În urma acestui eveniment, Apostolii, din oameni simpli, fricoşi, neînţelepţi şi neînvăţaţi, au devenit, prin puterea Duhului Sfânt, oameni curajoşi, înţelepţi, care au cucerit lumea întreagă, propovăduindu-L pe Hristos Cel răstignit şi înviat.

Focul Duhului Sfânt s-a pogorât din cer şi i-a schimbat. Este focul schimbării.

Sfântul Diadoh al Foticeii spune că Duhul Sfânt se coboară în chip de limbi de foc tocmai pentru a înţelege că are loc o schimbare.

Se schimbă ceva în sufletele Apostolilor, şi ei devin martorii şi mărturisitorii neînfricaţi ai lui Hristos, până la marginile lumii.

În urma acestei schimbări, a focului care le-a cuprins întreaga fiinţă, Sfântul Apostol Petru – cel căruia îi era teamă, mai înainte, de o biată slujnică, în casa arhiereului Caiafa, când s-a lepădat de Hristos –  se ridică şi le vorbeşte celor care erau adunaţi la sărbătoarea Cincizecimii iudaice”.

Totodată, Ierarhul Huşilor a explicat motivul pentru care evreii erau adunaţi din toată lumea, în acele zile, la Ierusalim, arătând că Pogorârea Duhului Sfânt desăvârşeşte primirea Legii de pe Muntele Sinai:

„Pogorârea Duhului Sfânt coincide cu una dintre sărbătorile evreilor, sărbătoarea Şavuot. Evreii, la cincizeci de zile după sărbătoarea Paştilor – care le aducea aminte de izbăvirea lor din robia egipteană şi de mâncarea mielului - sărbătoreau momentul primirii Tablelor Legii de la Dumnezeu, în mâinile lui Moise.

În limba ebraică, «şavuot» înseamnă legământ, reînoirea legământului. Atunci se adunau evreii din lumea întreagă, mai cu seamă cei din diaspora ebraică. Aveau datoria morală de a veni la Ierusalim.

În această zi a venit Duhul Sfânt, ca în felul acesta să ni se spună că legământul nostru, al fiecăruia, este venirea Duhului Sfânt în viaţa noastră”.

Părintele Episcop Ignatie a subliniat realitatea că Biserica este comunitatea celor care se roagă şi se împărtăşesc cu Sfintele Taine:

„În urma cuvântării rostite de Sfântul Apostol Petru, s-au convertit, la un alt mod de existenţă, în Hristos, ca la trei mii de suflete. În felul acesta s-a format Biserica lui Hristos.

Biserica este adunarea poporului lui Dumnezeu. Noi suntem Biserica.

Părintele Dumitru Stăniloae spunea, foarte frumos, că «Biserica este comunitatea rugătoare a celor care ştiu că, prin rugăciune, primesc puterea şi harul lui Dumnezeu».

Biserica este comunitatea celor care se roagă. Apostolii, în Ierusalim, erau în stare de rugăciune. Duhul Sfânt vine în viaţa noastră când suntem în stare de rugăciune.

În limba greacă, pentru cuvântul «Biserică», avem un substantiv extrem de sugestiv: «ecclesia». Înseamnă «adunare a celor chemaţi cu un anume scop».

Noi suntem Biserica celor care am fost chemaţi de Dumnezeu cu un anume scop. Scopul este să ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele lui Hristos.

Sfânta Împărtăşanie întreţine Biserica şi îi dă viaţă. Venim la biserică să luăm parte la «ospăţul credinţei», după cum îl numeşte Sfântul Ioan Gură de Aur.

Este ceea ce au făcut primii creştini, care s-au convertit în urma cuvântării Sfântului Apostol Petru.

În Faptele Apostolilor ni se spune că această mulţime de oameni, trei mii de suflete, stăruiau în învăţătura Apostolilor, în împărtăşire – se referă la comuniune, din grecescul «kinonia», care înseamnă unitate; şi în frângerea pâinii – în Sfânta Împărtăşanie”.

De asemenea, Preasfinţia Sa a menţionat una din calităţile pe care Duhul Sfânt le inspiră, anume fidelitatea:

„Duhul Sfânt este duhul fidelităţii. Primii creştini erau fideli faţă de învăţătura Apostolilor, faţă de Tradiţie, faţă de rădăcini.

Din păcate, fidelitatea faţă de Tradiţie, de rădăcini şi obârşie este cea mai boicotată şi dinamitată în lumea de astăzi. Vânturile ideologice vor să ne smulgă din rădăcini, să ne amputeze din legătura intimă cu obârşiile noastre.

Duhul Sfânt este şi un duh al noutăţii, în deplină fidelitate faţă de Tradiţie.

Astfel trebuie să înţelegem Biserica - adunarea poporului lui Dumnezeu. Trebuie şi să împlinim scopul acestei adunări, anume împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos”.

La final, Părintele Episcop Ignatie a arătat că apartenenţa la Biserică presupune un anume stil de viaţă, întreţinut de prezenţa Duhului Sfânt:

„Lumea nu înţelege ce înseamnă Biserica, pentru că noi nu le-am spus-o. Mulţi cred că a veni la biserică înseamnă să faci o rugăciune personală, individuală şi atât. Din păcate, Biserica nu mai este percepută ca o comunitate, ci ca un loc în care fiecare îşi rezolvă, individual, problemele spirituale. De aceea sunt atâţia care renunţă la Biserică, pentru că ei nu înţeleg ce înseamnă ea.

A veni la biserică înseamnă să îţi asumi focul schimbării, să îţi asumi un alt mod de existenţă, un alt stil de viaţă decât al  lumii de astăzi.

Acest stil de viaţă este să stărui în învăţătura evanghelică, să lupţi pentru unitate şi să tânjeşti să te împărtăşeşti cu Domnul.

Aşa cum Duhul Sfânt i-a schimbat pe Apostoli şi i-a convertit să ajungă oameni plini de curaj, la fel ne schimbă şi pe noi, ori de câte ori venim la Liturghie. Aici nu facem altceva decât să perpetuăm, să actualizăm evenimentul Pogorârii Duhului Sfânt din ziua Cincizecimii.

Sfântul Serafim de Sarov ne spune că Duhul Sfânt este foc care ne schimbă şi ne transmite un alt mod de existenţă, pe care îl găsim numai în Biserică: «când Duhul lui Dumnezeu se coboară asupra omului şi îl copleşeşte cu preaplinul luminii Sale, atunci sufletul omenesc freamătă de bucurie nespusă, pentru că Duhul lui Dumnezeu transformă în bucurie tot ceea ce atinge».

Acest lucru s-a întâmplat în ziua de Cincizecime. A atins sufletele Apostolilor şi pe ale celor peste trei mii de oameni adunaţi în Ierusalim. Venirea Duhului Sfânt a schimbat sufletele în bucurie”.