Din soborul slujitorilor a făcut parte și părintele paroh Ion Vicovan, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” Iași.

În cuvântul adresat celor prezenți, Ierarhul Hușilor a vorbit de modul în care Sfânta Cuvioasă Parascheva a reușit să Îl identifice pe Domnul Hristos cu cei sărmani și nevoiași:

Din viaţa Sfintei Parascheva desprindem două adevăruri, care își au originea în Sfânta Evanghelie, și pe care acest suflet, iubitor de Dumnezeu, le-a împlinit cu asupra de măsură.

În biografia Sfintei Parascheva ni se spune că, la vârsta de 10 ani, fiind la slujbă în biserică, a auzit un cuvânt din Evanghelie: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să-Mi urmeze Mie”. În urma auzirii acestui cuvânt, Sfânta Parascheva s-a decis, în mod ferm și fără niciun fel de ezitare, să-L urmeze toată viaţa pe Hristos. În gândirea biblică nou-testamentară și conform termenului din limba greacă, „a-L urma” pe Hristos, în acest context, înseamnă și „a-L însoţi”, „a-L simţi în viaţa ta”.

Un al doilea amănunt din viaţa Sfintei Parascheva este că părinţii ei o îmbrăcau cu haine frumoase, pe care ea le dăruia săracilor.

În aceste două amănunte, desprinse din biografia ei, regăsim împlinirea a două cuvinte din Evanghelia lui Hristos.

Primul dintre ele este din Evanghelia de la Matei: «De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale Mele și le îndeplinește, asemăna-se-va bărbatului înţelept care a clădit casa lui pe stâncă» (Matei 7, 24) Sfânta Parascheva a luat aminte la cuvintele lui Hristos, le-a împlinit și și-a zidit drept casă sfinţenia, pe stânca cuvintelor Lui.

Al doilea cuvânt al lui Hristos este cel în care ni se vorbește despre criteriul Judecăţii de Apoi – iubirea faţă de cei sărmani. Hristos ne spune că, ori de câte ori am hrănit un flămând, i-am dat apă să bea unui om însetat, sau am îmbrăcat pe cineva care era gol, sau l-am cercetat pe un om bolnav, sau i-am căutat pe cei din temniţă, de fapt toate acestea le-am făcut pentru El. Hristos Însuși ne spune, în Evanghelia Sa: «Adevărat zic vouă: Întrucât aţi făcut unuia dintr-acești fraţi ai Mei prea mici, Mie Mi-aţi făcut» (Matei 25, 40).

Sfânta Parascheva a avut conștiinţa de a se raporta cu maximă responsabilitate la cuvintele lui Hristos, pe care, împlinindu-le, și-a zidit casa vieţuirii sale pe stânca sfinţeniei cuvintelor evanghelice. Mai mult decât atât, în fiecare sărac, ea vedea chipul lui Hristos.

Poate v-aţi întrebat de ce Hristos a stabilit drept criteriu al Judecăţii de Apoi iubirea faţă de cei sărmani. De ce nu ne spune nimic în Evanghelia Sa, că noi vom fi evaluaţi, din punct de vedere spiritual, în funcţie de Liturghiile la care am participat, de postul pe care l-am ţinut, de metaniile pe care le-am făcut, sau de nevoinţa pe care o facem fiecare după puterile noastre? De ce nu amintește nimic din toate acestea, și ne spune că doar cel care Îl va vedea pe Hristos în cel flămând, însetat, închis în temniţă, bolnav, gol sau amărât, acela va moșteni Împărăţia Cerurilor?

Ca să putem să-L recunoaștem pe Hristos în semenii noștri, presupune să-L cunoaștem în Liturghie, în Sfânta Euharistie – doar în felul acesta putem să-L recunoaștem în semenii noștri.

Momentul în care Sfânta Parascheva s-a decis să-L urmeze pe Hristos a avut loc în biserică, când auzea cuvântul lui Hristos. Acolo L-a simţit pe Hristos înlăuntrul ei și, cunoscându-L în felul acesta, a putut să-L recunoască în cei sărmani și amărâţi.

Să împlinim cuvintele Domnului, să luăm aminte la ele, să ne raportăm cu maximă responsabilitate, și să simţim că ele ne schimbă, ne pun pe traiectoria unei vieţi mai asumate și mai autentice în Hristos. Şi, desigur, să avem dorinţa de a spori mai mult iubirea, bunătatea și înţelegerea faţă de semenii noștri.

Să ne ocrotească Sfânta Parascheva, să ne dăruiască liniște și capacitatea (puterea) de a-L simţi, în chipul cel mai viu, pe Hristos în viaţa noastră.