Din soborul slujitorilor au făcut parte și părintele Vladimir Beregoi, consilier economic și social-misionar al Episcopiei Hușilor, și părintele paroh Alin Dănescu.

În omilia rostită după citirea fragmentului evanghelic ce a relatat dialogul tânărului bogat cu Domnul Hristos, Ierarhul Hușilor a arătat că oamenii înțelepți au întotdeauna întrebări, nu sunt închistați în certitudini: 

«Și când ieșea El în drum, alergând la El unul și îngenunchind înaintea Lui, Îl întreba : Învățătorule bun, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?» (Marcu, 10, 17)

Pasajul evanghelic relatează dialogul pe care Domnul Hristos l-a avut cu un tânăr bogat, preocupat de cele spirituale - dovadă că, văzându-L, s-a apropiat de El și I-a pus întrebarea aceasta fundamentală pentru orice creștin: „Ce trebuie să facem ca să moștenim viața veșnică?”

Știm cu toții deznodământul acestui dialog, în sensul că acest tânăr, chiar dacă ducea o viață morală în deplină conformitate cu poruncile din Decalog, totuși nu a reușit să-și desprindă inima de bunurile materiale. 

M-am gândit să mă opresc asupra unui aspect pe care-l consider foarte relevant pentru lumea în care trăim noi. Sesizăm, fiecare dintre noi, că aproape toți cei cu care interacționăm, au doar certitudini. Nu mai au îndoieli, nu-și mai pun întrebări, nu mai au frământări la care în mod evident să aștepte un răspuns, o soluționare la stările de incertitudine. 

Acest tânăr este extraordinar de înțelept, dovadă că și lui Hristos Îi este foarte drag, așa cum este menționat în Evanghelia după Marcu. Avea capacitatea să recunoască că pot fi aspecte din viața lui, legate de credință, de viață personală, pe care să le lămurească și să găsească un răspuns. De aceea, s-a apropiat de Domnul Hristos întrebându-L ce să facă pentru a moșteni viața veșnică.

Astăzi asistăm la o atitudine de aroganță, de mândrie din partea multor oameni. Nu mai contează dacă dețin sau nu anumite competențe, o experiență într-un anume domeniu, chiar dacă nu au calificarea necesară, emit cu aroganță și mândrie păreri, opinii pe care nu ar vrea să fie vreodată demontate sau puse sub lupa îndoielii. 

Oamenii care nu au întrebări și cred că au doar certitudini nu dau dovadă de înțelepciune ci de închistare, de idolatrie față de propriile păreri, fără a avea vreo sensibilitate față de o altă opinie pe care să o primească. Cel mai greu este să accezi la mintea unui astfel de om pe care să-l ajuți că poate fi într-o eroare, într-o falsă interpretare a realității. 

Fiecare am întâlnit asemenea persoane cărora, chiar dacă nu aveau vreo competență într-un anumit domeniu și nu realizau că sunt foarte ridicoli, noi nu am reușit să le schimbăm ceva prejudecățile pe care le aveau. Pentru că ei sunt instalați în aceste certitudini pe care le cred adevărate și nu mai acceptă că cineva s-ar putea să aibă o experiență mult mai profundă asupra acelor lucruri, sau o expertiză pe marginea unui subiect, încât rămân total insensibili, fără vreo deschidere la ceea ce noi am dori să le împărtășim.

Tânărul din pasajul evanghelic de astăzi a fost sincer și a pus întrebări. Și-a exprimat faptul că are frământări, că nu poate fi sigur pe orice este în capul lui. De aceea s-a apropiat de Domnul cu inimă bună și L-a întrebat ce să facă pentru a moșteni viața veșnică. 

Eu personal am apreciat profesorii care au avut capacitatea de a nu căuta să inducă elevii în eroare, livrându-le răspunsuri pe care ușor, putea fi sesizat, nu le stăpâneau nici ei. Un profesor veritabil sau un om foarte înțelept are capacitatea, când e întrebat să se exprime pe marginea unui subiect despre care nu are competențe, să recunoască deschis că nu știe, că vrea să se documenteze și apoi să vină cu un răspuns pe marginea a ceea ce a fost întrebat.

Preasfinția Sa a arătat că putem cădea foarte ușor pradă ispitei de a crede că ne pricepem la toate, ignorând specialiștii din diferitele domenii ale vieții:

Dacă ne uităm în spațiul virtual, pe rețelele de socializare sau la TV, toți sunt omniscienți, toți știu de toate. Nimeni nu are nicio îndoială. Toată lumea este cu buzunarele minții pline de certitudini - chiar dacă astfel de persoane spun multe platitudini, lucruri care nu prezintă niciun fel de interes, nu au ceva viu sau ceva care să atragă, cu adevărat, atenția.

Din păcate și în lumea Bisericii vedem că sunt unii care devin specialiști în teologie, caută să ne dea tot felul de răspunsuri chiar dacă se află într-o eroare, dar au pretenția că dețin adevărul absolut iar noi să ne raliem acestui adevăr, fără să ne putem îndoi vreun milimetru de ceea ce ne spun - asemenea persoane nu doar că-și idolatrizează propria părere ci și pregătirea lor este foarte defectuoasă, extrem de fragilă. Un om inteligent, cu experiență și foarte bine pregătit, are capacitatea să recunoască, într-un anumit domeniu, că nu-l stăpânește foarte bine. 

Pentru mine personal este un indiciu de înțelepciune când un om are tăria de caracter, puterea, capacitatea de a spune că nu se pricepe la un anumit lucru, fără a fi preocupat în mintea lui că cineva l-ar putea eticheta ca fiind insuficient pregătit, sau că ar fi trebuit să știe acel răspuns. Nu-i am în vedere pe cei care realmente nu-și stăpânesc foarte bine domeniul lor de pregătire și experiența în care se revendică pregătiți. Mă refer la cei ce se pronunță pe orice subiect. De exemplu, ca și cum m-ați întreba ceva pe mine din fizica cuantică și eu să încep să contest pe cineva care are zeci de ani de pregătire în acel domeniu. Ar fi o dovadă de aroganță. Sau să vin, în fața unui medic specializat, cu părerile mele legate de boală, simptomatologie, diagnostic - pot să-mi exprim un punct de vedere dar nu pot spune cu certitudine de ce fel de boală sufăr. Pot avea anumite simptome dar ele pot fi eronate, ca percepție, și doar medicul specialist se poate pronunța. Noi avem încredere unul în celălalt, ne bizuim pe experiența celui din fața noastră. 

De aceea, este bine să luăm aminte la acest tânăr din Evanghelie, care a fost foarte sincer și a mers și L-a întrebat pe Domnul ce să facă pentru a moșteni viața veșnică, pentru sufletul lui: „Doamne, învață-mă, Tu, care știi mult mai bine decât mine. Eu am un noian întreg de nelămuriri, te rog spulberă-mi-le Tu, prin răspunsurile pe care mi le dai la această întrebare fundamentală.”

Una dintre caracteristicile omului care este aproape vrăjit de mediile digitale, este că el crede că este foarte bine informat și că nu mai are nevoie să i se spună nimic sau să fie contrazis, pe niciun fel de subiect. Cădem foarte ușor pradă acestei ispite de a crede că știm totul și că nu mai este nevoie să ne întrebăm absolut nimic sau să nu adresăm vreun fel de întrebare. De ce? Pentru că ne gândim că ne punem într-o ipostază care este un deficit sau care ar răni egoul nostru ca nu cumva cineva să ne eticheteze că nu suntem pregătiți.

Să nu aveți încredere în astfel de oameni pe care-i vedeți instalați - cum folosea unul dintre intelectualii țării noastre, Andrei Pleșu - în certitudini, inclusiv la nivelul vieții de credință. În Biserică, unii aproape că parcă știu mult mai bine decât Dumnezeu ceea ce ține de sufletul unui om, de viața lui, de modul cum se comportă moral, și se transformă în niște instanțe morale absolute. Dau verdicte, pun etichete, consideră că ei cunosc cel mai bine realitatea, manipulează, calomniază grosolan fără vreo mustrare de conștiință.

În această categorie se încadrează oamenii sub influența celui rău - cel care calomniază întotdeauna. Indiciul după care ne dăm seama că un om este înțelept e atunci când are capacitatea să se dezvăluie pe sine însuși că nu stăpânește foarte bine cunoștințele într-un anumit domeniu, că nu are expertiză, că vrea să afle, să acumuleze, că e deschis să învețe, deschis să fie atent, să aibă capacitatea de a crede că cineva este mult mai bine pregătit ca el. 

Să ne ajute Domnul să nu cădem în capcana aceasta a oamenilor aroganți, mândri, plini de sine și atotștiutori. 

La finalul Sfintei Liturghii, în semn de prețuire, Părintele Episcop Ignatie i-a oferit părintelui paroh Alin Dănescu Crucea eparhială „Episcop Grigorie Leu” a Episcopiei Hușilor.